În camera jocurilor de la Casa Albă, lîngă masa de biliard, este găsit întins pe mochetă administratorul reședinței prezidențiale: un cadavru proaspăt secționat la încheieturile mîinilor, cu un bilet de sinucigaș în buzunarul de la piept al costumului. Două niveluri mai jos, la etajul unu, tocmai se derulează cina oficială a recepției la nivel înalt organizate în onoarea premierului australian și a suitei sale personale, în care, pe lîngă mai puțin cunoscuții Hugh Jackman și Kylie Minogue, vedete sînt ministrul de Externe sau industriașul miliardar reprezentant al Economiei de la Antipozi.
Deci majordomul Casei Albe e mort la etajul trei. Nu există camere de supraveghere, agenții Secret Service n-au văzut absolut nimic, iar situația trebuie clarificată cît mai rapid, preferabil înainte de a se transforma într-un scandal diplomatic pe care impopulara administrație prezidențială nu și-l poate permite. Washington PD o trimite imediat să investigheze circumstanțele decesului și să decidă dacă a fost sinucidere sau crimă pe Cordelia Cupp, detectiva de culoare, ușor supraponderală, care are o obsesie pentru birdwatching și reputația de a rezolva cazuri nerezolvabile. După inspecția tuturor camerelor și apartamentelor reședinței, Cordelia sechestrează toată lumea prezentă în clădire, vreo două sute de invitați și angajați, pentru o anchetă nocturnă prelungită în care le pune intervievaților întrebări neobișnuite. Sau așteaptă tăcută și răbdătoare, cu o privire insistentă pe limbajul corporal al interogatului, ca acesta să renunțe la minciuni și să spună adevărul.
În carnețelul ei, lîngă desenele cu păsări rare, se adaugă schițe și informații ale persoanelor suspecte sau, cum le zice ea, „interesante“. Din puzzle-ul de declarații despre ce s-a întîmplat în seara aia care deschide o multitudine de piste, trebuie să extragă piesele corecte ale tabloului crimei. Aparent, aproape fiecare membru al anturajului are un istoric conflictual cu victima: asistenta, surprinsă să afle că nu se mai pensionează ca să-i lase ei locul, bucătăreasa și cofetarul care n-au fost lăsați să servească ce vor ei la cină, chelnerița și camerista amenințate cu concedierea, eraticul frate al președintelui sau consilierul și prietenul acestuia, enervați de atitudinea inflexibilă a fostului șef al personalului. Arma crimei lipsește încă, dar motivele (fie interese politice, fie incidente sau dispute necolegiale) și oportunitățile abundă.
Toți detectivii geniali, de la Sherlock Holmes și Hercule Poirot la Columbo și Dale Cooper, au o personalitate aparte, excentrică și bizară – cam asta ar fi ideea principală din The Residence, un who-done-it încurcat, voit misterios, cu o coloană sonoră jazzy și nuanțe comice, caricaturale chiar, care amintesc un pic de bufoneriile din Only Murders in the Building. O idee exagerat subliniată în cadrele prea lungi și prea dese, în care Cordelia, cu binoclul la gît, perorează sarcastic tot felul de analogii pe tema zburătoarelor exotice sau se comportă foarte ciudat, de-a dreptul ridicol, truc scenic repetitiv care, de la un moment dat încolo, devine agasant și plictisitor. Ce te mai ține în fața ecranului e doar curiozitatea de a afla, dacă tot l-ai pierdut, cine-i ucigașul timpului de pînă atunci.
The Residence, 2025-, comedioară polițistă cu scenariul bazat prea mult pe jocul hazardului, creat de Paul William Davies, inspirat de cartea The Residence: Inside the Private World of the White House de Kate Andersen Brower, opt episoade de 47-87 de minute, difuzat de Netflix.
1.300 de vizualizări
