Crimă și tentativă de pedeapsă

Aparent, capătul lumii e în Islanda. Într-un hotel cu dotări futuriste din afara Reykjavikului, construit printre ghețuri de un fel de Elon Musk care-și poate permite toate capriciile. Ca acela de a aduna în clădirea asta ultramodernă în care Siri, Alexa și Cortana au fost trimise acasă de Ray, asistentul-hologramă, niște creativi deosebiți, oameni cu realizări notabile în ecologism, IT sau scriitorie, ca să rezolve împreună problemele lumii. Printre cei nouă invitați, o hackeriță autoare de carte despre niște crime în serie cu victime femei și făptaș necunoscut, care reintră în rolul de detectiv amator, cînd fostul ei prieten și partener de vînat ucigași în serie pe care nu l-a mai văzut de șase ani, devenit între timp noul Banksy și apărut cu totul surprinzător printre ceilalți, moare subit, după o supradoză de morfină servită de un necunoscut. Cine și de ce-ar fi făcut asta?

Cam așa se vede capătul lumii din A Murder at the End of the World, o încercare de murder mistery à la Agatha Christie care se joacă, împrăștiat, cu subiecte diverse, pe teme foarte actuale, gen încălzire globală, Inteligență Artificială sau millenniali frumoși și deștepți. Un pretext cool de a seta cadrul pentru două povești paralele, o investigație pseudo-criminalistică, derulată în prezent, întrețesută cu o alta, predominant romantică, din trecut. Una dintre ele relativ decent realizată, cealaltă insistent enigmatică la modul neinspirat, cu intrigă confuză, twist-uri forțate, ilogice, și mister prefabricat, două fire narative care au ca punct comun cuplul de personaje principale comparativ cu care celelalte sînt doar figurație, elemente de fundal de care te folosești doar cînd ai nevoie de suspecți de serviciu ca să mai introduci o pistă falsă, la derută.

Ambiguu, neclar, chiar și în mintea celui care l-a imaginat, scenariul are scăpări care dăunează grav la credibilitate. Dacă, de exemplu, chiar se dorea identificarea criminalului, casa inteligentă, atît de smart că poate monitoriza ritmul cardiac și temperatura locatarilor, putea furniza date despre unde era și ce făcea fiecare. Să trecem însă peste chestiile fără explicație logică, nu înainte de a menționa că, în țara gheizerelor și a zăpezilor veșnice, băieții fac foc cu lemne, deși sînt pro energie verde și împotriva combustibililor fosili, către personajele unidimensionale și acțiunile lor fără sens, altul decît cel de a avansa cumva către următorul twist, conectînd între ele scene șocante care încearcă să te facă să uiți că, în realitate, sînt improbabile sau de-a dreptul imposibile. Diavolul falsității se ascunde în detalii.

A Murder at the End of the World e cazul tipic de bomboană video împachetată în filmări spectaculoase, dar cu conținut amar, nesatisfăcător față de ce-a promis reclama. Nu-i suficient ca produsul final să arate bine (o imagine cinematografică bună nu mai e neapărat meritul regizorului, cît al tehnologiei); determinant e ce poveste alegi să spui, cum o traduci vizual, ce discută personajele, cum se leagă coerent și captivant întregul concept. Altfel, în mintea privitorului, totul se taie, brusc, ca maioneza din salata de boeuf a Crăciunului.

https://www.youtube.com/watch?v=AnPl4PuNb5U

A Murder at the End of the World, 2023-, un pic de intrigă detectivistică, ceva psiho-thriller, niște SF tehnologic, restul dramă romantică relativ banală, creat de Brit Marling și Zal Batmanglij, șapte episoade de 56-71 de minute, difuzat de FX, disponibil pe Disney+.