Încet, dar implacabil, între Crin Antonescu și scaunul de la Cotroceni crește distanța. La suprafață, liderii USL dau asigurări, fac cruci, varsă lacrimi, se pupă cu muci și jură cu cuțitu-n dinți: Crin va candida din partea noastră, a tuturor, să moară mă-sa lu’ Brătianu. Pe dedesubt, însă, se sapă o rețea ipocrită și complotistă în scopul de a-i surpa șansele reale. Gesturi și declarații publice, dar mai cu seamă șușoteli interne și mesaje sibilinice primite de la amici cu două fețe, ar fi trebuit să-l pună serios pe gînduri pe Antonescu.
Pînă la urmă se pare că l-au pus așa de tare, încît, recent, Crin și-ar fi chemat locotenenții la căpătîi. Și Eduard Helvig, și Rareș Mănescu, notorii pentru inteligența lor nativă, s-au grăbit să-i sară în ajutor cu sfaturi de avarie. În mai multe discuții intimiste s-ar fi examinat alternativa abandonului, la schimb cu alte avantaje politice. Crin, adică, să renunțe explicit la candidatură, dar PNL să rămînă la guvernare și să primească un bonus de portofolii. PSD să preia și cîrma Cotroceniului, și pe a Guvernului, dar să numească mai mulți vîslași liberali în cabinet. În plus, pentru Crin să fie securizată șefia Senatului, chiar și în mandatul care începe din 2016.
