Fizica povestită, de la Editura Humanitas, este cartea lui. Se poate citi o asemenea carte toată viața. Nu o luați ca să vă trăiți viața încă o dată, că-i imposibil.
Reporter: De ce nu ești în România? Ai o formulă din fizică pentru această absență?
Cristian Presură: Principiul acțiunii minime în cîmp gravitațional: dintre toate traiectoriile imaginabile (între două evenimente date), corpul o alege pe aceea care îi maximizează înălțimile potențiale, cu un efort cinetic cît mai mic. Traiectoria mea mă ține momentan departe de țară, dar nu neapărat pentru totdeauna. Ce e drept, mai e și principiul al doilea al termodinamicii, responsabil de difuzia gazului. El ne spune că românii tind spre o stare stabil termodinamică, în care se împrăștie prin lume. Sau principiul de incertitudine din mecanica cuantică, responsabil de imposibilitatea cunoașterii cu precizie a viitorului. El mi-a băgat frica în mine că nu voi cîștiga un salariu suficient în România ca să-mi cresc copiii.
Rep.: De ce alunecăm pe banane?
C.P.: Interiorul cojii conține mici foliculi (săculețe) plini cu un gel polizaharidic. Odată ce călcăm pe coaja bananei, strivim pereții foliculilor și eliberăm gelul. Gelul funcționează apoi ca un lubrifiant, lăsînd banana (și piciorul nostru) să alunece ușor. Bănuiesc că te referi, cu întrebarea ta, la cîștigătorul de săptămîna trecută al premiului Ig Nobel. Observă că premiul se numește „Improbable Research”. L-ar fi putut cîștiga și Hendrik Casimir, în 1948, cînd studia proprietățile maionezei. Din cercetarea asta au ieșit însă forța de atracție a vidului și prietenia de-o viață cu Einstein.
Rep.: Poți să-l explici pe Dumnezeu?
C.P.: Care Dumnezeu? Al creștinilor, al musulmanilor, al etruscilor, cel din noaptea rugăciunii sau cel cu care Cioran era în ceartă permanentă? Parafrazîndu-l pe Arhimede, dă-mi o definiție exactă a Lui ca să am pe ce să mă sprijin, iar apoi îmi voi curăța microscopul și îmi voi ascuți creionul. Sînt sigur însă că efortul va fi zadarnic: „Toate teoriile științifice dau greș la un moment dat, singura diferență dintre ele fiind cît de mult reușesc să explice corect, pînă cînd ajung să dea greș” (Thomas Kuhn). Este simplu, microscopul și creionul sînt parte a acestei lumi, și nu pot explica în totalitate lumea din care fac parte; altfel ar crea paradoxuri, prin referințe la ele însele, așa cum a arătat Godel. Cu atît mai mult nu-l pot explica pe potențialul Creator al lumii. Oricum, să nu ne mîndrim prea mult, sîntem ca puiul de vrabie care abia a învățat să zboare și vrea să fie uliu: acum cincizeci de ani visam să cucerim spațiul intergalactic, iar azi nici măcar pe Lună nu ne-am întors.
Rep.: De ce trăim? Explică fizica asta?
C.P.: Fizica ne spune ce e lumea, nu de ce e ea sau cum ar trebui să fie. Măsurînd atomii din noi, vom afla din ce sîntem făcuți, nu însă și care este sensul vieții noastre, pe care numai noi îl putem da. Îl admir pe Brâncuși, care a dat sens pînă și unei pietre.
Foarte frumos si mult prea scurt.
Sunt impresionat…