Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Criza banilor din Cultură, o adevărată Operetă de stat

Zoom Criza banilor din Cultură, o adevărată Operetă de stat

Au ieșit actorii și au protestat. Foarte bine! Cum ar zice Irina Margareta Nistor, “La naiba PSD!”. Iar actorii care au protestat chiar au motive să o facă, căci ei sînt doar niște bieți artiști cărora adevărații regizori, cu carnet de partid la purtător, le cam pun piedică înainte să ajungă pe scenă.

Trebuie însă făcută o mică, dar esențială deosebire între victime și călăi, căci îmbrăcați în costumele din recuzită, aceștia tind să se confunde unii cu alții.

Una-s artiștii, actorii care joacă pe scenă, și alta artiștii, actorii conectați la sistem. Una e un regizor care pune în scenă piese și alta unul care regizează bugete și împarte contracte. Una e să iasă Marius Manole sau Lia Bugnar să protesteze față de sistem, și alta să-i vezi pe alde Caramitru sau Beatrice Rancea făcînd figurație în grupul defavorizaților de sistem. Ăștia din urmă sînt mai degrabă niște complici ai stăpînirii, niște înșurubați în posturi girate de sistem și care acum se joacă de-a supărații căci ar vrea să poată cheltui la fel de mult ca-n zilele bune, deși prin bugetul țării se cam anunță furtună. Și chiar dacă Daniel Breaz, ajuns ministru al Culturii prin jocul hazardului din PSD, e parte din sistem, e cam incorect să-i bați în geam și să-i strici deranjul în cazul ăsta. Mai ales că omul are dreptate cînd zice că nu poți să angajezi cheltuieli mai mari decît ai stabilit bugetul, iar apoi să te plîngi că nu-s resurse.

Ceea ce se întîmplă acum sînt efectele unui dezmăț început cu mult timp înainte

Dacă în ce-i privește pe artiștii-artiști, nemulțumirea și protestul sînt justificate, băieții și fetele care conduc instituțiile n-ar avea de ce să miorlăie acum. Și asta pentru că ei sînt, în bună măsură, responsabilii acestui mic haos financiar. Bugetele instituțiilor de cultură au fost sifonate sistematic, oameni din departamentele administrativ, TESA au fost cadorisiți cu contracte pe drepturi de autor, iar firme prietene s-au bucurat de încasări babane. Bani pentru cultură, pentru teatru, operă sau operetă au fost mai mereu. Că ei au ajuns în mică măsură la actori, e o cu totul altă poveste.

Uite, să luăm de exemplu un raport al Corpului de Control al Premierului de acum nici doi ani, organizat la Opera Națională din București, instituție condusă la data respectivă de o doamnă Beatrice Rancea, acum mutată – pentru liniște – la Opera Națională din Iași. Controlul respectiv a vizat situația instituției încă din 2012, de cînd a început un fel de dezmăț al contractelor și bănetului dat cu dedicație.

Respectivul raport vorbește despre angajări în posturi de conducere făcute cu dedicație, fără respectarea legislației în vigoare. Se mai vorbește în raport de schimbări succesive sau de demiteri și renumiri – cum e cazul lui George Călin – care au dus la mari disfuncționalități în activitatea instituției, cum au fost anulări de spectacole gata plătite.

De asemenea, raportul constată că multe persoane, care erau angajate cu contract de muncă, în funcții care nu țineau de actul artistic, beneficiau și de contracte de colaborare, precum cele de drepturi de autor sau servicii de consultanță. Bașca, după ce anumite contracte erau semnate – contracte cu valabilitate de cîte o lună, că doar nu era cîte un spectacol de zece ani –, respectivele contracte erau prelungite și pînă la trei ani. Deh, bani publici.

Unele persoane, precum coregraf, coordonator al secției de balet, au primit – pe drepturi de autor – peste 650.000 de lei între 2014 și 2016.

Posturi de conducere pentru care s-au făcut numiri de cîte cinci ani, și nu de trei, în cadrul unor contracte fără număr și dată de înregistrare.

Cheltuielile cu “bunuri și servicii” au fost, în perioada 2013-2015, la un nivel dublu față de anii precedenți, se arată în același raport. Bașca, ONB a încheiat o serie de contracte de prestări servicii pentru servicii pentru care avea personal angajat și calificat să le execute. Practic, o dublare de cheltuieli, doar pentru că anumite persoane trebuiau să încaseze.

“Într-o măsură semnificativă, obiectul contractelor de tip PFA a constat în prestarea unor activități care figurau și în fișele de post aferente funcțiilor (referent, inginer, economist, contabil etc.) stabilite în organigrama și statul de funcții al instituției, exist‚nd, totodată, personal încadrat pe aceste funcții” – mai zice raportul Corpului de Control.

Și astfel de exemple de dezmăț financiar sînt cu zecile, sutele. De exemplu, pentru premiera unui spectacol, Fidelio, au fost achiziționate 6.000 de kilograme de haine second-hand, la prețul de 15 lei per kg, pentru care n-a semnat nimeni vreodată o recepție. Bașca, și cantitatea finală, găsită la control, a fost la două treimi din cea achiziționată.

Găuri negre ce duc spre dosare albite

După vizita Corpului de Control, de la finele lui 2017, în care s-au constatat toate acele nereguli – pentru care n-avem spațiu spre a le enumera în totalitate –, sursele noastre din minister spun că ar fi ajuns pe la ONB și Curtea de Conturi, un an mai tîrziu. Iar din rezultatul controalelor organizate de Curtea de Conturi, a reieșit că la ONB se înregistrează un prejudiciu de vreo 60 de milioane de lei. Adică bani cheltuiți anapoda și ilegal, pe fel și fel de contracte și combinații. Însă raportul respectiv e ținut sub atenție, căci, deh – oameni conectați, cultură, alea-alea.

Șefa, fosta șefă a instituției, Beatrice Rancea, a fost mutată de la ONB la Opera din Iași. Ca să fie bine și liniște. Numai că apoi a venit Centenarul și iar a curs cu bani. Chiar și la Opera din Iași, unde dezmățul financiar a continuat.

Într-un memoriu adresat Ministerului Culturii, din luna martie a acestui an,  care conține 120 de pagini cu detalii, contracte, conversații cu șefii instituției –, se arată dezmățul financiar în care s-a jucat instituția pe întreaga perioadă a banilor de Centenar.

Iar acestea sînt doar cîteva exemple cu ce se întîmplă în cultura românească

Probleme similare, chiar dacă nu identice, se regăsesc la mai toate teatrele și instituțiile de cultură din țară. Contracte cu dedicație, drepturi de autori pentru non-autori, atenții, parandărături și tot ce înseamnă mod de combinat banul public. Artiștii, ei au tot dreptul să se simtă lezați de situația în care au ajuns teatrele și instituțiile de cultură. Regizorii acestei situații, șefii și șefulicii, băieții și fetele care parazitează sistemul cu grația unor elefanți în pantofi de porțelan, ei n-au ce căuta în stradă. E un veritabil teatru al imposturii și, cînd oameni ajunși milionari din actul de cultură se grăbesc să-i plîngă Culturii pe catafalc, ei bine, atunci trăim într-un spectacol ieftin, în care complicitățile dintre politic și oamenii de așa-zisă cultură ne oferă un simulacru ieftin, o butaforie și – cum altfel? – încă un prilej de a deconta amatorismul managerial al unor șmenauți profesioniști.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]