Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cronologia unei boli prea lungi și a unei sărăciri inevitabile

Zoom Cronologia unei boli prea lungi și a unei sărăciri inevitabile

Pe 26 mai, seara târziu, după anunțarea rezultatelor parțiale ale alegerilor europarlamentare, Rareș Bogdan, prim-vicepreședinte al PNL și proaspăt europarlamentar, anunța triumfător că în cel mai scurt timp vor avea loc alegeri parlamentare anticipate. Aplauze, urale prelungite. Ceilalți câștigători ai scrutinului, alianța USR+PLUS, se lipea de proiect, declarând că este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple, dacă există voință politică. Nici nu era de mirare. În întreaga campanie electorală și în precampanie, începută prin ianuarie, atât PNL, cât și USR+PLUS au vorbit nu despre proiectele lor în Parlamentul European, ci despre alungarea PSD de la putere. Cum se putea face asta atâta vreme cât nu aveau loc alegeri generale pentru Parlamentul României? Nimeni nu a explicat și nimeni nu a vrut să afle. O prosteală generală, atât la emițători, cât și la adresanți.

Până la urmă, la câteva zile de la gloriosul 26 mai, cineva a îndrăznit să citească și Constituția. Pe 21 iunie, președintele Iohannis intra în ultimele șase luni de mandat. Una dintre condițiile esențiale pentru organizarea de alegeri anticipate este dizolvarea Parlamentului. Or,Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni de mandat prezidențial. Între 26 mai și 21 iunie era mai puțin de o lună, iar pentru a se ajunge la dizolvarea Parlamentului era nevoie de minimum dublul perioadei: moțiune de cenzură reușită, două propuneri de cabinete refuzate și tot așa.

Așadar promisiunea anticipatelor

extrem de rapide, în baza rezultatelor de la europarlamentare, a fost dusă la spate de parcă nici nu ar fi fost vehiculată aproape o jumătate de an de către PNL, USR și +PLUS. Dar nu era totul pierdut, veneau prezidențialele. Nou prilej de promisiune cu eliminarea PSD nu doar din Parlament, ci și din viața politică.

Cu trădări interesate sau forțate, după condamnarea și încarcerarea lui Liviu Dragnea, s-a trecut la atacuri directe și susținute. Pe 10 octombrie, cu fix o lună înainte de turul I al alegerilor prezidențiale, Guvernul Dăncilă a fost demis prin moțiune de cenzură, iar PNL s-a repezit ca fata mare la măritiș.

Strategii prezidențiali au calculat, de data asta, că din 10 octombrie tot mai sunt două luni și unsprezece zile până la finalul mandatului prezidențial și nu au mai forțat pentru anticipate, deși ar fi putut. Nu existau dubii că tot Klaus Iohannis va fi ales președinte, totul fiind o chestiune de diferență de scor. S-ar fi putut tărăgăna numirea unui nou guvern până pe 21 decembrie, iar Parlamentul ar fi putut fi dizolvat începând cu prima zi de nou mandat prezidențial. Dar PNL își dorea și nu-și prea dorea anticipate. mai mult își dorea să vină la guvernare. Trebuiau plătite de urgență niște sume mari unor susținători transoceanici și trebuia aruncată în aer economia, pentru a se demonstra proasta guvernare pesedistă. Așa că Guvernul Orban I a fost validat în Parlament pe data de 4 noiembrie, cu doar șase zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale. De fapt, cu patru zile, pentru că alegerile prezidențiale au avut loc timp de trei zile în fiecare tur. Nu peste tot, nu pentru toți, ci doar pentru cei mai iubiți fii și fiice ale neamului, cei plecați din țară.

Președintele a câștigat un nou mandat,

fără emoții, și a reiterat ordonanța civilă a alegerilor parlamentare anticipate. Au început să se caute soluții, scheme și modalități pentru a face asta în așa fel încât anticipatele să fie comasate cu localele, pentru a se profita la maximum de scorul prezidențial. S-au avansat ca date posibile lunile aprilie sau mai, fără a se ține cont de faptul că mandatele primarilor pot fi prelungite, dar nu pot fi scurtate. Mai devreme de 7 iunie nu ar fi putut avea loc alegeri locale, așadar, iar acordul fin al anticipatelor cu localele nu prea ieșea.

Oricum, însă, în noiembrie și decembrie nu astea au fost prioritățile. Printre primele măsuri ale Guvernului Orban s-a numărat plata a două miliarde de lei către Raytheon, în contul achiziției de rachete Patriot. Plata a reprezentat una dintre ultimele tranșe din contract, fiind inițial programată pentru 2020. De altfel, livrarea primului sistem (din șapte) Patriot ar fi trebuit să înceapă la finalul lui 2019, astfel încât acesta să fie operațional cel mai târziu în martie 2020. Deși sistemele de rachete au fost plătite aproape integral, primul sistem Patriot nu este operațional nici acum. Au mai fost făcute cheltuieli neprogramate, în valoare de câteva miliarde bune, fără justificări economice reale. S-a obținut doar un deficit bugetar mai mare decât cel de 3% impus de UE, totul fiind aruncat în cârca grelei moșteniri.

În paralel cu unele

cheltuieli absolut nejustificate, guvernul PNL a mai făcut câteva lucruri cu mare celeritate. Și-a numit rapid oamenii în consilii de administrație la companii de stat și a angajat, în primele trei luni de guvernare, 5.300 de noi bugetari, deși aceasta era categoria împotriva căreia tunaseră și fulgeraseră comunicatorii partidului timp de trei ani. Da, urlaseră, dar și burțile membrilor de partid urlau de foame, așa că, în locul promisului audit și al promisei reforme din sectorul bugetar, PNL s-a grăbit să dea fidelilor 5.300 de sinecuri. Asta doar până în februarie.

Mai exact, până pe 5 februarie, dată la care Guvernul Orban a fost demis prin moțiune de cenzură. De ce? Pentru că, deși putea da o ordonanță de urgență, Guvernul și-a asumat răspunderea pe un proiect de lege care prevedea alegerea primarilor din două tururi de scrutin. PSD și UDMR au inițiat moțiunea, simțind că vor pierde mulți primari, dar ea a fost votată inclusiv de membri PNL, care aveau mandat de la primarii lor să nu lase să se întâmple așa ceva. Și a început ceea ce Rareș Bogdan numea un măiastru joc de șah, gândit cu mii de mutări înainte. Președintele l-a desemnat din nou pe Ludovic Orban drept premier. PSD a sesizat CCR, interogând asupra constituționalității acestei desemnări. CCR a zis că nu era voie. Oricum, însă, Orban își depusese mandatul pe 25 februarie. Așadar prima încercare din calendarul anticipatelor s-a năruit. A venit a doua: desemnarea, pe 26 ferbruarie, a lui Florin Cîțu drept premier, președintele și șahistul lui fiind convinși că PSD îl va respinge clar. Doar că nu s-a ajuns aici. Florin Cîțu a renunțat la desemnare chiar în ziua în care trebuia votat în Parlament, pentru că existau informații că urma să fie votat sub pretextul crizei sanitare, aceasta începând deja la nivel mondial. Așadar, pe 12 martie a căzut din nou prima tentativă reloaded de a provoca anticipate. Președintele mai avea nevoie de două propuneri valide, care să ajungă în Parlament și să fie respinse pentru a putea dizolva Parlamentul. Dar nu mai avea timp. Deja țările din Europa decretaseră stare de urgență, deja se anunța o criză majoră. Dacă ar fi continuat jocul de-a anticipatele, președintele nu ar fi putut proclama stare de urgență, pentru că Parlamentul nu avea cum să fie suspendat pe perioada stării de urgență.

Așadar, pe 13 martie, Ludovic Orban

a fost desemnat din nou drept premier. Pe 14 martie, cabinetul său a fost validat. Pe 16 martie a fost, în sfârșit, decretată starea de urgență.

Tema oficială este că stăm foarte bine, pentru că la noi numărul de infectați este mult mai mic decât în alte țări, iar numărul de decese este, de asemeni, mic. Totul, pentru că Guvernul a luat cele mai bune măsuri.

În fapt, nu știm deloc cum stăm. Numărul de teste efectuate în fiecare zi ba crește, ba scade. criteriile pentru testare se modifică de la o zi la alta, în așa fel încât să dea bine.

Ca un exemplu, în comunitatea romilor xoraxaj din Babadag s-a înregistrat o importantă revenire din străinătate în ultimele zile. Deși veniseră din zone roșii, aceștia au fost testați foarte târziu. De-abia vineri, 17 aprilie, au sosit rezultatele pentru primele 49 de teste ale unor oameni reveniți în țară de peste trei săptămâni. 12 erau pozitive. Cei 12 infectați au avut contact, între timp, cu foarte multe persoane din localitate. Cartierul în care trăiesc romii xoraxaj a fost carantinat integral sâmbătă dimineață, dar încă nu se știe dimensiunea răspândirii bolii în întregul oraș. pentru că nu s-au făcut teste.

Astfel de exemple sunt nenumărate, în întreaga țară. Stăm bine la nivel declarativ pentru că anul acesta încă se mai preconizează două runde de alegeri: locale și parlamentare. Orice infectat în plus, orice mort în plus este decontat de către Guvern. O criză economică ce este inevitabilă va fi, de asemeni, decontată de către PNL. Așa că, din acest punct de vedere, trebuie să stăm bine, chiar dacă nu stăm și adevărat.

2 comentarii

  1. #1

    Și când te gândești că toate planurile mărețe ale gauleiterului au fost detonate de o prăpădită de bucățică de ARN…:) Acum, serios, ăsta ce face la biserica unde defilează ostentativ în fiecare duminică, o fi dormit numai în timpul predicii despre negustorul care voia să-și dărâme hambarele că nu-i mai încăpea recolta sau doarme de obicei?

  2. #2

    La vremuri noi, tot ei!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale