Agentul principal Ungureanu Mihai de la Poliția Babadag refuză să oprească un camion încărcat pînă la refuz cu lemne nemarcate. I se indică nu numai camionul, care tocmai trece, ci și motivul rutier pentru care trebuie oprit: încărcătura se bălăngăne în mod periculos, punîndu-i în pericol pe ceilalți participanți la trafic. Cu toate astea, Ungureanu Mihai ia apărarea presupușilor hoți de lemne, se răstește la cetățenii care i-au semnalat suspecții, sare în mașina Poliției și demarează în trombă în direcția opusă celei în care dispare camionul. Acest eveniment s-a petrecut în partea de est a țării, pe șoseaua care leagă localitatea Cataloi de Tulcea.
În celălalt capăt al țării, agentul principal Ștefănescu Daniel, în colaborare cu un dispozitiv de pîndă organizat de colegii de la Poliția Rutieră Arad, smulge amenzi șoferilor care părăsesc România pe autostradă. Radarul nu e nici anunțat (așa cum e specificat în misiunea lui, aceea de a preveni deplasarea cu viteză) și nici plasat într-o zonă periculoasă, care ar presupune o încetinire. Aparatul e scos cu mîna dintre separatoarele de plastic din gardul autostrăzii și retras iute înapoi, înainte ca automobilele să-i reteze mîna polițistului pitit.
Nu sînt limitări de viteză pe segmentul de autostradă, potrivit paginii de Internet a Poliției Rutiere, dar agentul Ștefănescu Daniel scrie amenzi ca și cum ar fi. Toate sistemele de navigație, integrate cu regimul de circulație românesc, arată că șoferii au dreptate, dar Daniel știe că șoferii nu mai au cum să se întoarcă să verifice, fiindcă drumul îi forțează să meargă înainte, spre Ungaria.
Agentul principal Ștefănescu Daniel e o apariție. Are tîmplele rase, barbă asiriană de bombardier, creastă de indian mohawk, ghiul și nu poartă chipiu. E un amestec de Dani Mocanu și clanul Sportivilor. El ilustrează tendința polițistului român de a-i lua ca model pe cei pe care ar trebui să-i aresteze.
Undeva între Tulcea și Arad stă ministrul de Interne Lucian Bode, cel care duce pe un umăr povara intrării în Spațiul Schengen și pe celălalt contractul prezidențial cu Schmidt-BMW. Ministrul știe că portul Constanța e un subiect care îl nemulțumește pe Mark Rutte, dar nu în sensul în care sînt românii împinși să creadă.
Portul Constanța nu e un tun pe care și-l doresc olandezii, ci o vulnerabilitate majoră după standardele Schengen. E un hub mafiot, muls de politicieni, Servicii și interlopi. Prin portul Constanța intră marfă de contrabandă, se face trafic de armament, de droguri, de persoane, se introduc deșeuri periculoase. Doar un vapor din patru e supus vămuirii, iar asta cu știința celor la care ajung banii și care conduc oficial părți din Guvern, Servicii și port. Ministrul Bode are în subordine Poliția portului, Poliția de Frontieră, Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția Generală Anticorupție, Agenția Națională Antidrog, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Direcția Generală de Protecție Internă, adică mai toate organele însărcinate cu legea și care lasă liberă fărădelegea.
Să ne întoarcem, însă, în județul Tulcea, județ de frontieră cu războiul, în care toate instituțiile subordonate ministrului de Interne e de presupus că stau în alertă. În dreptul localităților Chilia și Periprava, aflate la graniță cu Ucraina, se aud sirenele care alertează populația din Volkov și Lîski. Imediat, o coloană de fum cu aspect de ciupercă și cu înălțimea de un kilometru apare pe cer. Fumul se întinde repede pe o suprafață uriașă. Dacă se schimbă vîntul, o treime din Delta Dunării ar putea intra în norul de fum. Autoritățile române, de la Poliția de Frontieră la ISU, Prefectură, IPJ, SRI, Armată, Consiliu Județean ar trebui să-și pună întrebări. Arde un depozit de muniție? O centrală? Ce natură are fumul? E toxic? E letal? Ce trebuie făcut în caz că inundă zonele locuite?
Și vîntul se schimbă. Peste noapte, mai multe localități din partea românească, între care Chilia, Periprava și Sulina, sînt acoperite de fumul ucrainean. Oamenii se sufocă, se ascund în case. Dimineața nu se poate respira pe o treime din Deltă. Poliția de Frontieră și prefectura nu răspund la telefon. La ISU Tulcea nu se știe nimic. Dacă suni la 112, ți se face legătura la ISU Tulcea. În cele din urmă răspunde IGP: au dat ucrainenii foc la vegetație. Dar vegetația nu arde în perioada asta, e încă verde. Iar fumul nu miroase a stuf ars, ci a altceva. La peste 12 ore de la semnalarea episodului asfixiant, cineva de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „confirmă“: da, au dat ucrainenii foc la vegetație. N-a fost nevoie de RO-Alert, de informare la primării, n-a murit nimeni, doar s-au înnegrit plămînii.
Ucrainenii din partea românească mai au rude peste Dunăre. Dacă vorbești cu ei, afli cum stă treaba. Da, au dat foc la vegetația palustră ca să deruteze aviația inamică. Dar ca să ardă, au stropit-o la greu cu păcură. Fumul e toxic, are conținut ridicat de monoxid de carbon. N-a murit nimeni, dar măcar s-a văzut cu ce viteză, inteligență, responsabilitate și profesionalism acționează autoritățile în caz de ceva. Cu războiul, carevasăzică, ne-am liniștit. Mai e de trecut hopul cu Schengen. Dar cu Poliția, vameșii și cu ministrul de Interne de care beneficiem, treaba e ca și rezolvată.
„…au dat foc la vegetația palustră ca să deruteze aviația inamică. ” Eu is stiu pe ucraineni mult mai subtili: aviatia inamica a fost doar o victima colaterala a actiunii democratice de starpire a tantarilor.