Cu integritatea la pândă, în boscheții patriei

În octombrie 2016, Parlamentul votează, iar președintele Iohannis promulgă Legea 184/2016, prin care se instituie un mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedurile de achiziții publice. De când există ANI, adică din 2007, apăruse, iată, tocmai în 2016, și o reglementară care să oblige ANI să execute și muncă de prevenție, nu doar pândă prin dosare, doar-doar or găsi vreun incompatibil, vreun ales aflat în conflict de interese, vreun infractor mai mic sau mai mare.

ANI se plânge, atunci când i se dă ocazia, că nu are personal suficient pentru a investiga eficient toți aleșii și funcționarii publici din România. Și s-ar putea să nu aibă, e drept, personal suficient pentru a lua la puricat toate declarațiile de avere, care numai în cazul candidaților la diverse alegeri sunt peste 100.000 din patru în patru ani. Poate de aceea sunt cazuri în care ANI descoperă incompatibilități la ani distanță de la momentul în care a intervenit respectiva incompatibilitate. Adică, de cele mai multe ori, mult prea târziu, după ce persoana incompatibilă a votat sau a aprobat acte care și-au făcut efectul și care, dacă s-ar aplica la sânge principiile juridice, ar trebui să fie lovite de nulitate. Nu sunt tocmai pentru că s-ar da peste cap mult prea multe lucruri.

O variantă, sugerată destul de des, ar fi ca ANI să facă un lucru simplu și eficient: la fiecare început de mandat al unui ales local sau național să pună la dispoziția acestuia o listă cu lucrurile pe care nu are voie să le facă sau cu cele la care trebuie să renunțe pe durata mandatului. Nici măcar, de fapt, n-ar trebui să o facă ANI. Ar putea fi un document oficial emis de ANI și distribuit obligatoriu de către personalul tehnic al consiliilor locale și județene sau de către personalul administrativ al Parlamentului, Guvernului, ministerelor.

Numai că lucrul acesta, deși foarte simplu, nu e făcut, pentru că legea nu obligă ANI să facă prevenție și în zona asta. Mai mult, după ce, o vreme, instituția și-a lins rănile cauzate de arestarea lui Horia Georgescu, ANI a revenit cu sfială în viața publică, orientându-se mai mult către vânatul cu coarne, vulpile roșii și iepurii mici. Nici o incompatibilitate răsunătoare, nici un conflict de interese la nivel înalt, nici un trofeu cât de cât răsunător. Așa că onor conducerea instituției sau altcineva interesat să iasă bilanțul ANI bine, ca pe vremea colaborării Georgescu-Maior, a decis că trebuie făcut ceva pentru a înmulți prada. Poate din acest motiv, în ultima vreme, încercările cetățenilor de a afla în avans dacă o anumită acțiune îi va plasa în conflict de interese sau îi va face incompatibili au început să primească un răspuns standard: “ANI nu se pronunță anticipat”. Nu sunt acestea cuvintele exacte, dar asta vor să transmită. Adică îi întrebi, de bună credință, dacă un anume lucru ar fi sau nu ilegal, iar ei îți spun că cel mai bine ar fi să comiți tu fapta și îți spun ei după aia.

Acum câțiva ani, uitându-te la Horia Georgescu și urmărindu-i acțiunile și ieșirile, puteai spune că ai de-a face cu un mic securist care execută diverse comenzi. Astăzi, văzând atitudinea ANI, gândul te duce la polițiștii ăia de la Rutieră care se ascundeau prin boscheți ca să te prindă mergând cu viteză, fără să cugete că, din dorința de a-și face planul de amenzi, puteau facilita producerea unor accidente.