A reapărut, mai ales la Alexandru, geamănul ambasadorului României la Washington, Andrei Muraru, tema acaparării puterii totale de către PSD. E un pericol care ne tot paște de aproape un deceniu. În preajma alegerilor prezidențiale, PNL lansează pericolul concentrării puterii la un singur partid. Nu este bine, spune .mp3-ul zgâriat de atâta redare în buclă. Nu este bine ca PSD (cu variațiunea „un partid“) să dețină și majoritate în Parlament, și premier, și președinte. Asta ar duce la dictatură, ar fi o amenințare la adresa democrației, ar fi nasol. Nu că acum este ceva senzațional, că democrația nu gâfâie aproape sufocată sub genunchiul sistemului, dar ar fi și mai nasol dacă președintele ar fi de la PSD.
Doar că retorica asta apare tocmai în campaniile electorale când toți, nu doar cei de la PSD, se chinuie să câștige alegerile. Chiar și cei de la PNL încearcă asta, deși nu le-a reușit absolut niciodată de unii singuri. Ultima dată când PNL a candidat singur la parlamentare a pierdut. Nu la scor, dar a pierdut, fiind partidul clasat al doilea. PNL a fost de partea câștigătoare a votului doar atunci când s-a aflat la remorca altor partide. Fie PD, în 2004, fie PSD, în 2012. Asta nu înseamnă că nu și-ar dori să dea și președintele, și majoritatea în Parlament, și premierul. Adică ar fi OK o concentrare a puterii la un singur partid, dar numai și numai dacă acesta ar fi PNL.
În trei din ultimii cinci ani, PNL a avut președintele, premierul și un Parlament docil, obținut fie din colaborarea cu PSD, fie din cea cu USR. Iar Alexandru Muraru și toți ceilalți purtători de mesaj au dreptate: nu că nu e bine, dar poate fi un dezastru. Se poate ajunge, de exemplu, la o datorie publică de trei ori mai mare decât în 2019, se poate ajunge la excese în cheltuieli nejustificabile, se poate ajunge la subordonarea totală a Justiției, la dosare folosite fără jenă în lupta politică, la ignorarea legilor, la – în general – toate lucrurile pe care le-am văzut în 2020, 2021, 2022 și așa mai departe.
Care este, însă, soluția peneliștilor? Păi, e destul de simplă: votați cu onoare, votați cu credință, votați pentru a pune un ostaș în slujba țării, în funcția de președinte, votați pentru o majoritate parlamentară a PNL și visați la un premier din partea aceluiași partid.
Asta nu ar însemna, Doamne ferește, să concentrați toată puterea în mâinile aceluiași partid, pentru că nici ostașul, nici eventualul premier, providențialul, și nici parlamentarii peneliști nu formează un partid, ci o gașcă, un grup cât de cât organizat, în care fiecare răspunde la comenzile altcuiva, are alte butoane, alte sfori și alți păpușari. Și nu vă mai întrebați în slujba cărei țări urmează a fi conducerea noastră. Țară să fie, că România începe să semene din ce în ce mai mult cu o feudă de mâna a doua.
2.155 de vizualizări
corecție necesară: în 2004 pd era la remorca pnl în alianța da iar nu invers. consultați procentajele de atunci. decăderea pnl a început în 2014, odată cu fuziunea cu gunoaiele portocaliii… iar tâmpeniile făcute în ultimul deceniu aparțin pd care au confiscat pe ușa din dos sigla istorică a pnl, vechii liberali fiind nevoiți să părăsească partidul după acest moment penibil.