Chiar dacă sînt ușor agorafob și nu suport nici căldura din spațiile închise, m-am simțit bine la Bookfest pînă anul trecut, în clădirile știute, chiar și în cele mai cumplit caniculare zile. Am mai fost călcat pe pantofi la Bookfest, i-am mai călcat și eu pe alții, dar asta mi s-a întîmplat și la Gaudeamus, și la tîrguri de carte din străinătate.
S-o spun drept, lumea care se înghesuie la cărți mi-e simpatică, chiar dacă se bulucește la cîte un stand, de nu poți să treci de publicul cîte unei lansări decît făcînd un lung ocol ca să ajungi unde ai treabă. Fiindcă oricît de mulți ar fi cei care vin la un tîrg de carte, ei rămîn o minoritate, chiar și în țările unde se citește mai abitir decît la noi.
Anul ăsta, la Bookfest, atmosfera și ambianța mi s-au părut mai acătării decît la concurența din străinătate. Noile clădiri de la Romexpo te fac să te simți acolo respectat și înțeles ca vizitator și îi ajută și pe expozanți să nu se simtă sufocați de atmosfera Tîrgului. Standurile nu sînt înghesuite. Fiecare dintre ele e o mică insulă, iar aerul circulă printre ele, încît nu simți nevoia să ieși din Tîrg pentru o gură de aer. Mi-a plăcut și că ai unde să te așezi ca să schimbi o vorbă cu un prieten, fără să-i împiedici pe cei din jur să se miște.
Asta ca să nu mai zic de concurența sonoră între lansările de carte, care stîrnea pînă anul trecut, la Bookfest, printre edituri, cereri reciproce de a-și da mai încet amplificatoarele și care, cel mai adesea, se soldau cu darea la maximum a difuzoarelor concurente.
Editurile mici nu mi s-au mai părut prizărite, ci au fost tratate și ele cu respect, la bucată, încît n-au mai avut aerul de buticuri amărîte, la concurență cu hypermarket-urile editoriale. Asta mi se pare o radicală schimbare de filosofie a organizatorilor, care acum, pentru prima dată, vor să le acorde editurilor mici nu numai șansa – plătită! – de a avea un stand la Tîrg, dar să și poată expune în condiții onorabile, nu în mici celule „de drept comun”.
Rămîn însă la părerea că „intrarea gratuită” la un tîrg de carte nu e o idee bună, chiar dacă la noi s-a răspîndit ideea că cultura e „moca”. Psihologic, intrarea ar fi putut să coste numai un leu, ca supraofertă, dar dacă nu costă nimic, vorba cuiva, cine știe ce-o fi acolo. La Tîrgul de Carte de la Leipzig, din fosta RDG, biletul de intrare e sfînt. Că e cu reduceri pentru copiii, că te costă mai ieftin dacă îți iei abonament, astea sînt amănunte, dar biletul de la intrare e sacru. Și el înseamnă că te duci la un tîrg de carte nu pentru că nu plătești nimic la intrare, ci pentru că ești dispus să intri la un tîrg de carte plătind la intrare, spre deosebire de cei care, cînd aud că intrarea e „moca”, își întăresc convingerea idioată că numai proștii își pierd vremea cu cărțile.
