Cum funcționează noua ordine mondială

Cel mai bine ajungi să cunoști o teorie a conspirației în mediul ei natural,

adică pe site-urile obscure, în care apar expuse în detaliu secretele de secole ale masoneriei și-ale iluminaților. Când umblă singură prin lume, o teorie a conspirației poate să nu spună mare lucru. Abia atunci când vezi care-i sunt vecinii afli mai multe despre ea. Iar pe acele site-uri obscure, apărute de nicăieri, planurile iluminaților de a impune o nouă ordine mondială se învecinează cu știri despre efectele curative ale mușețelului și cu rețete-minune de slăbit, care te ajută să scapi de zece kilograme în trei săptămâni fără să-ți tai un picior.

Abia ăsta e marele mister: ce caută, în compania adevărului despre lume și univers, preocupări atât de mărunte? Adică ești pe cale să afli secrete tulburătoare despre organizația ocultă care controlează omenirea ca un păpușar, iar grija ta sunt kilogramele în plus?

Și sfaturile nu se referă doar la slăbit.

Pe caplimpede.ro, un site pentru care scrie și Oreste Teodorescu, găsești instrucțiuni despre cum să recondiționezi bateria laptop-ului, alături de un ghid succint cu ce-ar trebui să faci atunci când planeta va încăpea pe mâna diavolului. Pare că ea va încăpea, e deja o certitudine, singurul lucru pe care nu-l știm e când.

Numai cine n-a plănuit niciodată o plecare în vacanță nu-și dă seama cât de greu e să pui la cale o conspirație. Chiar ideea de nouă ordine mondială trimite puțin la delăsare, lene și incapacitatea de a te mobiliza. Pare că de noua ordine mondială e responsabil cineva care trebuia să-și facă azi ordine în cameră, dar, pentru că n-avea chef, a zis că lasă pe mâine, când face în toată lumea. Pentru că, atunci când amâni mereu munca, se adună mai multe chestii de făcut.

O descoperire a civilizației moderne e că fenomenele sociale sunt greu de controlat.

Oamenii sunt prea mulți și prea imprevizibili ca să-i manevrezi ca într-un spectacol complex de teatru de păpuși, cu milioane de personaje. În plus, înțelepciunea liberalismului ne învață că economiile funcționează cel mai bine atunci când fiecare individ e liber să-și urmărească propriul interes, necoordonat de o planificare centrală a producției. În termenii lui Friedrich Hayek, cunoașterea e dispersată în societate și nu poate fi folosită eficient decât atunci când individul acționează pe baza informației locale, la care are acces. În lipsa unor economii de piață și-a unor societăți libere, n-am putea avea bunăstarea de acum. Desigur, există cazuri în care piața nu funcționează în interesul celor mai dezavantajați indivizi, iar aici statul e binevenit să ia măsuri protecționiste. Nici piața liberă nu e mereu complet liberă, însă asta nu e o discuție despre ideologie, ci despre smerenia intelectuală pe care trebuie să o ai atunci când te gândești cum funcționează societatea și cât de complexă e ea. Oricât ai încerca să coordonezi mase mari de oameni și să planifici fenomene sociale complexe, vor apărea invariabil consecințe imprevizibile.

Paradoxal, chiar site-urile obscure care promovează teorii conspiraționiste arată, dacă mai era nevoie, de ce marile conspirații sunt, de fapt, imposibile. Sunt ilustrarea perfectă a consecințelor imprevizibile. Pentru că vrei să le spui oamenilor adevărul despre masoni, Illuminati și piramida lui Keops, dar te vezi nevoit să-i agăți cu tot felul de rețete de slăbit și texte despre alimentele din bucătărie care topesc părul facial. Cine ar fi crezut că așa vor arăta publicațiile misticoide care spun adevărul despre omenire?