Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum îți poate încremeni privirea

Zoom Cum îți poate încremeni privirea

Cu ochii lui albaștri, cu o privire suspect de fixă, Viorel Cataramă mi-a adus aminte de un scriitor cu privirea încremenită, Ștefan Cazimir. Doar că ceea ce la Cataramă pare să țină de natura lui, la Cazimir a apărut după ce-a devenit parlamentar și spunea anecdote de la tribună. Fondatorul Partidului Liber Schimbist  nu era mai deloc adeptul liberului-schimb – partidul său era o anexă glumeață a FSN-ului, așa că dacă liberalii veneau cu vreo propunere de lege care mergea împotriva curentului etatist, ilustrul cunoscător al lui Caragiale îi lua peste picior, ca să le dezumfle propunerea înainte de vot. Chiar dacă liberalii făceau parte din primul guvern al majorității feseniste, cu Mircea Ionescu-Quintus la Justiție și cu Tăriceanu la Industrie, în Parlament majoritarii aveau grijă să le arate unde le era locul cu propunerile lor zburdalnice.

Pentru a obține efectul maxim din discursurile lui nastratinești, cu tendință socialistă, Ștefan Cazimir își încremenea și fața, nu numai privirea, încît părea un bătrîn imitator al lui Harold Lloyd. În perioada aceea, scriitorul Ștefan Cazimir scria cu sîrg și își reedita cărțile mai vechi. Printre majoritari se purta antimonarhismul, iar în ziarul Adevărul Sergiu Andon îl drăcuia pe Regele Mihai cu militantă voluptate.

Nu mai țin minte dacă Ștefan Cazimir își afișa și el antimonarhismul în Parlament, dar la umbra lui Caragiale, despre care tot scrisese, i-a picat din nou mucul pe Casa Regală. Pînă în 1990, cine era monarhist nu se mai expunea, ca să nu se trezească cu vreun proces de drept comun – fiindcă la noi nu mai erau deținuți politic! – ori cu vreo internare la un sanatoriu de boli nervoase. Dar neiertătorul iubitor al lui Caragiale scria pe atunci preventiv despre Castelul Peleș că era un edificiu kitsch, ridicat după gustul și indicațiile Regelui Carol I. Nu-mi amintesc să-l fi contrazis careva în scris pe caragialeolog, cum își zicea Ștefan Cazimir, care mi se părea total lipsit de umor. Cine protesta sau îl lua peste picior pentru pretențiile lui de critic de palate o făcea numai de față cu persoane de încredere, bașca turnătorii.

Cînd s-a dat legea că partidele trebuia să aibă cel puțin 10.000 de membri, liber-schimbiștii cu Ștefan Cazimir în frunte au fuzionat cu PDSR-ul, dar expertul în Caragiale a continuat să dea pilde cu anecdote pe care le rostea cu privirea fixă. Chestia asta l-a marcat atît de tare, încît și la facultate, unde înainte se uita ca tot omul, în stînga și în dreapta, își țintuia interlocutorii cu privirea, de parcă ar fi vrut să-i hipnotizeze, însă ca și cum pe el l-ar fi hipnotizat cineva înainte și i-ar fi spus să facă pe hipnotizatorul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint