Cum poate cineva să nu-și ia pisică?

Deși am șapte pisici și am avut multe altele de-a lungul timpului, nu citesc cărți de ficțiune doar pentru că subiectul lor e viața acestor feline. Aș zice chiar că am învățat de la pisicile mele că, oricît ar fi de mare, curiozitatea nu exclude prudența. Deci de-abia după ce-am citit vreo douăzeci de pagini, de control, m-am avîntat fără rezerve în lectura cărții chinezoiacei Yu Yoyo*. Textul întrece pînă și cele mai suprarealiste vise cu pisici: imaginația lui Yu Yoyo bate tot ceea ce ți-ai putea închipui despre metamorfozele pisicilor și viața lor de fiecare zi. Și asta într-un roman de familie în care o ea și un el se trezesc într-o zi că au o pisică (de fapt, un pui de pisică) născută din puterea gîndului. Aceasta e, susține Yu Yoyo, doar una dintre căile prin care pisicile prind viață. Există și ploi cu pisici din zece mii de picături numărate, care, de îndată ce ating pămîntul, se împrăștie care încotro, la fel cum pisicile pot apărea și din semințe de feline sau din ghemele de păr pisicesc pe care și oamenii le vomită din cînd în cînd, aidoma pisicilor.

Vocea care spune toate astea aparține unei femei care scrie și pictează într-un apartament de bloc aflat undeva la etajele de sus. Femeia are un bărbat pe care-l pomenește frecvent, mai neîncrezător decît ea, dar înzestrat și el cu suficientă imaginație, încît să perceapă transformările prin care pot trece pisicile. Totuși, bărbatul e mai sceptic și nu privește cu entuziasmul ei ceea ce face pisica lor prin casă. Cu toate astea, atunci cînd pisica născută din puterea gîndului își face apariția în apartament, și lui i se pare că mica ființă tărcată era acolo dintotdeauna. (Aceasta e și una dintre trăsăturile pisicilor existente pe care le aducem în casă. După ce explorează cu atenție încăperile, își găsesc un loc al lor, care pare să le fi aparținut de cînd te știi.)

Cine are o pisică (sau mai multe) recunoaște în pisicile inexistente din romanul chinezoaicei cum se poartă cele pe care le poți atinge. Dorm și ele aproape toată ziua, pentru a avea, noaptea, energia cu care caută lucruri numai de ele știute și, dacă sînt mai multe, să se încaiere sau doar să se sîsîie și să se scuipe cînd au ceva de împărțit. Așa cum anunță autoarea încă din titlu, pisicile își pot schimba forma după cum au chef. Ca să ne convingă, Yu Yoyo desenează în alb-negru un pătrat de pisică, o felie de pisică, un arc de pisică, un rotocol de pisică, o floare de pisică, un bob de pisică și alte cîteva forme pe care le pot lua pisicile, în afară de a fi și fluide ca apa, caz în care se strecoară și în cele mai improbabile locuri din casă. Și dacă tot am ajuns aici, pisica ei știe să dispară în ascunzători nebănuite din care nu iese decît atunci cînd are ea poftă, indiferentă la chemările stăpînei.

Recunoști probabil acest comportament, identic cu al pisicii tale cînd „dispare” din casă și nu răspunde nici dacă îi spui pe nume, nici dacă i te adresezi cu universalul „pis, pis, pis!”. Într-un tîrziu și pisica ta apare din vreun cotlon sau din dulapul ori din șifonierul în care ai căutat-o. Tot așa, recunoști funcția de ceas deșteptător a pisicii care vine de dimineață să miaune insistent lîngă tine, iar dacă nu te trezești, să te atingă cu lăbuța pe față pînă cînd te hotărăști să faci ochi. Dacă te-ai dat jos din pat, firește că primul lucru pe care-l faci e să-i dai de mîncare pisicii care se învîrtește miorlăind printre picioarele tale, la fel ca pisicile inexistente din romanul lui Yu Yoyo.

Bag mîna în foc că pisicofilii vor citi cartea asta cu creionul în mînă, recunoscîndu-se încîntați în stăpîna pisicilor din roman, și îndrăznesc să cred că cititorii care n-au pisici se vor întreba uimiți cum de nu le-a trecut prin cap să-și normalizeze viața luînd o pisică în casă.

Yu Yoyo, Pisici inexistente. Studiu despre fluiditatea pisicilor sau Ciudățenii despre pisici. Cu ilustrațiile autoarei. Traducere din chineză de Irina Ivașcu. Editura Polirom, 2026.