Mă tot gîndesc cum se pregătește Meme Stoica pentru un meci. În primul rînd, cred că-și pune videoclipuri cu maneliști. Nu, nu-l interesează muzica, ci fețele de milogi atunci cînd, vibrînd din corzile vocale, exprimă suferința umană aia cea mai mare, c-a iubit-o pe una care a fost pă interes. E ceva chinuit în toată bucuria lui Meme, ceva de boschetar care fură un capac de canal ca să-l vîndă la fier vechi și l-a prins Garda: "Lasă-mă, barosane, mînca-ți-aș pula ta, că am și eu copii! Dă foame am furat, nu dă bine". Cînd se bucură la un gol, pare că tocmai urmează să-i iasă prînzul pe gît acolo, la marginea terenului. O indigestie majoră îl face să se contorsioneze ca un apucat. Nu există jucător al Stelei care să se bucure cînd dă gol cum se bucură Meme – ostentația are în sine ceva diminutival, care nu poate reda tot spectacolul de prost gust al celui care se zvîrcolește.
OK, în al doilea rînd, Meme se uită la seria de filme Exorcistul. Din ele învață cum să-ți spasmodieze trupul, cum să tremure. Mă mir că făcutul de spume la gură nu i se pare ceva de luat în calcul.
Meme nu se poate bucura decît împotriva cuiva. El nu se bucură atît că Steaua a dat gol, cît că ceilalți au luat. În dimineața meciului sînt sigur că-și pregătește ironiile în oglindă, se încruntă, se pupă, își spune că e minunat, face pe inabordabilul chiar și pentru el însuși, doar așa, ca să-și demonstreze cît e de bun și pînă unde poate duce impostura.
Aș vrea să-l văd că-l ia pe Mache și face cu el coregrafii la goluri. Chiar, de ce naiba nu face asta? Plus că ar putea să țină momente de divertisment în pauza meciului. Un stand-up cocălăresc, cu unduiri de femeie adulteră biciuită.
