Cum s-a văzut ultimul mare miting la televizuina poporului

După cafeaua de sîmbătă dimineață am simțit fiorii ăia vechi, din epoca meciurilor de fotbal puține și bune, pe care le așteptam și cîteva luni. Știam că urmează marea adunare a susținătorilor piticului ales. Un spectacol garantat, care, de cînd a apărut Călin Georgescu în viețile noastre, nu m-a dezamăgit vreodată.

Și unde se puteau simți cel mai bine unitatea și armonia românilor adevărați? La Realitatea Plus, televizuina poporului, acolo unde s-au adunat la iernat toate vietățile pădurii dese și strămoșești în care nu pătrund razele bunului-simț și adierea blîndă a inteligenței. Primele cadre arătau promițător. În cîteva minute, pînă să pogoare pe caldarîm micuțul, dar cochetul inginer agronom, am văzut în piață cea mai impresionantă colecție de căciuli de miel, oaie, iepure, mînz și viezure de la adunările pro-Iliescu încoace. Nici moliile și trecerea nemiloasă a timpului nu au putut altera în vreun fel cușma patriotului român. Din cînd în cînd, reporterii de teren dădeau cuvîntul oamenilor treziți în conștiință. Gînduri unul și unul, ca la faza națională a olimpiadei românilor care au urît școala din tot sufletul. Pe fundal, din studio, rula în buclă „Dulce Românie“, un fel de imn țărănesc care zbîrlește părul de pe spinarea lupului dacic și pe care juisează semeț Anca Alexandrescu.

Deodată, televizorul a început să freamăte odată cu mulțimea. Mesia din Carpați, proaspăt operat la genunchi în străinătate, ajungea în mijlocul adepților hipnotizați. Eu, prin anii ’90, neînțelegînd ce înseamnă fanatismul, rîdeam tare de niște colege care plîngeau cînd îl vedeau pe Michael Jackson. De data asta mi-au dat lacrimile de cîteva ori, mai ales cînd am văzut doi copii, de nouă și doișpe ani, ținuți în frig, dedicîndu-i ode lui Călin Georgescu în stilul pionierilor Andrei Duban, Cătălin Oprișan și Mircea Badea, care îl proslăveau pe Ceaușescu.

Prin mulțimea deasă de suveraniști, badigarzii, cu brațele lor vînjoase, îi făceau loc președintelui ales, marcat om la om de Alexandreasca aflată într-o stare de extaz vecină cu PornHub-ul. El plutea pe dragostea românilor, ea aproape gemea punîndu-i întrebări cumplit de grele, de genul „Vedeți cît de iubit sînteți?“. Și-a găsit cu greu puțin timp să se stropșească live la o colegă de ideologie de la RTV, căreia i-a adresat un „Marș!“ plin de feminitate. Babele, dacii și ciobanii din jur mai aveau un pic și îi lingeau cîrjele lui Georgescu. Chiar de fier dacă erai și n-avea cum să nu ți se întărească moțul de bască în preajma lui.

După ce s-a dat un pic pe la subsuori cu iubire, piticul marțial a fost suit în mașină și dus a fost. Pentru adepții lui mai urmau niște ore bune și mulți kilometri de umblat prin ger alături de echipele mobile de „jurnaliști“ ai televizuinei poporului. În studio se schimbau liniile de patrioți ca la hochei. La un moment dat, cînd deja eram foarte obosit, am mai prins-o o dată pe Anca Alexandrescu înconjurată de oameni naivi. Se vedea pe chipul ei că se simțea ca Jude Bellingham după un hatrick pe Barnabeu.

M.T.