Cum să bombardezi Teheranul pentru a demola Bruxellesul

Dacă Pete Hegseth îți explică de la Pentagon că urgia cruciadei în Iran abia de acum începe, iar la Casa Albă Donald Trump declară că operațiunea este practic încheiată cu victoria sa zdrobitoare asupra regimului ayatolahilor, loviturile pe care le dă zilnic iranienilor fiind doar “for fun”, adică doar așa, de distracție, avem o problemă. Dacă Hegseth ne mai spune de la pupitrul de comandă al Ministerului American al Războiului că bombardierele strategice, portavioanele, avioanele și rachetele duse în teatrul de război sunt doar în excursie, iar Trump definește evenimentele din Iran drept război, avem o problemă și mai mare. Excursie, război sau doar caterincă, distracția ridică prețul la baril cu viteze mai mari decât ale rachetelor balistice. Lucrurile se complică și mai tare când iranienii permit tranzitul de nave petroliere doar pentru Pakistan, Rusia, China, Turcia și alte țări care nu susțin intervenția militară americano – israeliană. În schimb SUA, Israel și țările europene au interdicție, și dacă judecăm situația la rece, o să vedem că cei direct implicați în atac, Bibi și Donald, își asumă riscurile energetice cu seninătate, mai ales că americanii au petrol destul, deci teoretic nu sunt afectați de criza petrolului. În schimb europenii, care nu au susținut campania militară a lui Trump în Golful Persic, sunt luați la japcă de iranieni, interziși în strâmtoarea Hormuz și amenințați cu represaliile nu doar ca război asimetric prin acte de terorism, ci și cu atacuri directe balistice. Ok, vreți moarte Americii și Israelului, dar cu calul ce aveți?

Atât de evidentă este victoria lui Trump în Golful Persic încât cere ajutorul țărilor din NATO pentru a apăra de rachetele iranienilor navele petroliere care au interdicție în strâmtoarea Hormuz. Englezii, italienii, germanii, japonezii, francezii și australienii refuză implicarea, iar declarația prim ministrului Keir Starmer este definitorie pentru ce va urma. El a declarat exact ceea ce declara și J.D. Vance în ecou cu Donald Trump cam acum un an, și mai nou Marco Rubio, când am aflat că războiul din Ucraina nu este al lor și că între America și Europa este un mare și frumos ocean. Iată cum Ucraina de ieri a ajuns Iranul de astăzi. S-a ales praful și de emisferele de influență dacă americanii au ajuns în Orientul Mijlociu nepregătiți, mai ales că nu pare că Donald Trump are un proiect dincolo de schimbarea ayatolahului cu alt ayatollah mai înclinat spre arta negocierii, pe model venezuelean. Ca de obicei, știrile bombă vin de la președintele American de pe scara avionului Air Force One, așa aflăm că petrolul venezuelean curge în valuri spre platformele de prelucrare americane și criza se va încheia rapid. Că nu ne convinge pe noi la București sau Slobozia când ne doare sufletul privind cum trecem de pragul psihologic al litrului peste nouă lei și nimic nu pare că mai oprește acest tăvălug, e o chestie, dar lucrurile nu stau bine nici la New York. Acolo galonul de benzină – adică 3,7 l – a sărit doar într-o zi de la 2,73 dolari la 3,59 dolari, iar americanii or plăti ei la galon benzina, dar au totuși drumuri lungi și mașini mari.

La noi nu avem alegeri chiar așa curând și oricum până atunci românii nu iartă, dar uită, în schimb vin alegerile la jumătate de mandat în SUA și cum stau lucrurile acum, după Epstein și raziile ICE, războiul din Iran cu creșterea de prețuri pare să semene a glonț pe care Trump și-l trage în picior. Dar să nu le plângem de milă americanilor, mai bine să vedem cum a reușit Donald Trump să-i termine pe europenii degenerați așa de tare cu criza petrolului, încât multe state din UE se gândesc să declare stare de urgență energetică. Pierderile sunt deja de ordinul miliardelor și vor fi și mai mari, atât de mari încât dacă acest conflict va continua câteva luni, efortul financiar pe care Marea Britanie și UE îl fac pentru a ajuta Ucraina în fața invadatorului rus va deveni imposibil de susținut. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Trump ridică sancțiunile americane pentru petrolul lui Putin, iar în acest moment rușii vând mai mult petrol și la un preț dublu față de perioada anterioară atacării Iranului. Cu europenii aruncați în criză energetică și economică și cu rușii numărând zilnic miliardele de petrodolari intrați în visteria mașinii de război, soarta Ucrainei și a UE începe să nu mai arăte bine deloc. Nu cred că există o strategie mai genială decât ceea ce vedem în aceste zile pentru ca Vladimir cel primit cu covorul roșu în Alaska să redevină ce a fost și chiar mai mult decât atât.

Să nu uităm că atunci când Trump le-a spus europenilor să se apere singuri de ruși pentru că el are treabă prin Marea Chinei să apere Taiwanul, am fost tentați să-l credem, dar iată că acum americanii își mută o importantă parte din armată în zona Golfului Persic fără să mai fie îngrijorați de o posibilă invazie a Chinei în Taiwan. Iar China pare foarte domoală la adresa conflictului din Iran și nici nu pare dornică de o tăvăleală prin Taiwan cu americanii, acum când se aliniaseră așa frumos planetele, chiar dacă scoate avioanele la încălzire în jurul insulei pentru impresie artistică. Putin pare și el detașat și puțin interesat de a apăra aliatul Iranian, chiar dacă vin zvonuri că proaspătul ayatollah, rănit grav în primul atac, atunci când i-a fost eliminată întreaga familie, este internat la Moscova, iar Rusia oferă armatei iraniene informații importante privind mișcările armatei americane și ale IDF. Donald Trump chiar nu este deranjat de aceste știri, considerând gesturile lui Putin absolut legitime, pentru că și el a oferit informații ucrainenilor, ba chiar l-a internat și pe președintele venezuelean în SUA. Totuși acum, când toată lumea este dispusă să pună batista pe țambal într-un război în care și americanii, și iranienii, și rușii și chinezii au boală pe europeni, avem dreptul de a ne întreba totuși cât  va dura operațiunea militară din Iran. Ei, bine, va dura cât va fi nevoie să ajungă inflația la 20% în UE, benzina să depășească 30 euro la litru la Berlin și valurile de imigranți din Orientul Mijlociu să ia cu asalt Bruxellesul și să aducă partidele pacifiste și anti-imigrație la procente de peste 50%, ca să fie treaba, treabă și MAGA, MAGĂ.

Bătuți de soartă, europenii sunt certați și amenințați în egală măsură de iranieni, cât și de Trump, care își amintește că i-a mai rămas o singură instituție internațională de dărâmat – NATO. Pentru că nu vin să apere Hormuzul la comanda sa, aliații din NATO sunt amenințați cu un viitor sumbru al Alianței, mai pe șleau, Donald Trump găsește acum motivul perfect pentru o anunțată părăsire a Alianței Nord Atlantice. Și chiar ar fi interesant până atunci ca Iranul să atace direct o țară UE din NATO, iar Administrația de la Washington să refuze aplicarea articolului 5 în lumina frecușului din Strâmtoarea Hormuz. Nu vă impancientați, asta nu se va întâmpla în România pentru că ne-a zis purtătorul de cuvânt al Ministerului Iranian de Externe că răspunsul va fi unul juridic și politic. Juridic, doar dacă îl răpesc Gărzile Revoluționare pe Nicușor ca să-l spânzure la Teheran, ceea ce este mai puțin probabil, în schimb politic este deja implementată amenințarea iraniană, am văzut în Parlament, când AUR și POT au făcut circoteca cu permisiunea aterizării avioanelor americane de alimentare. Cum amenințarea iraniană confirmă ideal atitudinea patriotică a suveraniștilor în Parlament, care i-au atenționat pe aventurierii de la guvernare că nu e bine să le dea undă verde americanilor, mai trebuie acum să bubuie o bombiță undeva, pe la o unitate militară, așa, fără victime. Vă dați seama ce va fi la gura lui Simion și a rușilor? Deja goarnele de pe Tik Tok dau adunarea, așa că să nu vă mire prea mult dacă teroristul – prins când încerca să fugă trecând granița spre Republica Moldova – ar putea fi un persan venit din Kazahstan, născut la Moscova.