Microhidrocentralele sunt o macroticăloșie
care se va termina, probabil, prin distrugerea tuturor râurilor și pâraielor de munte din România. Și sunt așa pentru că sunt făcute în numele mediului, al certificatelor verzi și al promovării resurselor regenerabile. În spatele acestor iluzii ale prostimii consumatoare de energie stau zecile de milioane de euro care vor intra, verde și natural, în conturile câtorva nemernici timp de 15 ani, cât vor suge lovelele din certificatele verzi. Atât.
Cazul cu notorietatea cea mai mare este distrugerea râului Capra, unde goana după energie electrică din resurse regenerabile a devenit holocaust de mediu, un caz prin care golănia de partid din Argeș de pe vremea voievodatelor pedeliste a luat avize cu japca pentru a da drumul la ecologie în vremuri pontiste. Au șters de pe hartă o vale, un râu montan, au dinamitat micile cascade naturale, au rupt malurile și au băgat apa în țevi așezate exact în albia minoră. Toate astea într-o arie protejată.
Borbély bács, mai mare peste pârșii, mistreții și codrii României portocalii, a promis că va opri lucrările. Nu s-a întâmplat așa, în schimb au făcut acte retroactive, au schimbat avize, au pus umărul la schimbarea legilor de mediu pentru a încadra în legalitate aceste lucrări. Ticăloșia portocalie izvorâtă din energie regenerabilă a continuat și sub USL, Rovana Plumb arătându-se profund mișcată de drama râului din Situl Natura 2000 din Făgăraș, atât de mișcată încât nu a mișcat un deget pentru a-i opri pe lotrii ecologiei de partid. Numai că un pescar sportiv din zonă, pe numele lui Ovidiu Mihuț, un profesor al cărui nume probabil că nu vă spune deocamdată nimic, nu s-a lăsat. A insistat, a reușit să aducă pe râul respectiv televiziuni, a fost ajutat de ONG-uri și iată că bulgărele mic a devenit acum avalanșă.
Plumb, ușor speriată de frăsuială,
promite ca va da o lege prin care va interzice construirea de microhidrocentrale în arii protejate. Știm cu toții că nu o va face, iar dacă o va face va fi o caterincă ce nu va schimba nimic. Pentru că legile care plac golăniei politice mioritice sunt cele care nu se pot aplica sau care se aplică greșit.
Revenim, așadar, la pescarul nostru, pasionat de muște artificiale și de păstrăv, care a făcut valuri mari, ajunse până la Bruxelles. Pentru că luna viitoare va veni la noi o comisie europeană care va sta de vorbă cu omul nostru, vârf de lance al apărării văilor Făgărașului în față buldozerelor și a țevilor. Și mai ales pentru că se prefigurează un infrigement de mediu. Nimic nu e întâmplător, dacă e să ne gândim că în aceste zile stă blocat printre nămeți, undeva pe lângă Cluj, un reporter de la The Guardian, venit să facă un material legat de distrugerea râurilor montane prin sârguința clientelei politice dâmbovițene, totul implementat cu bani europeni, accesați pe fonduri de mediu.
Toată tărășenia asta este făcută cu încălcări evidente ale Legii apelor 107/1996, art. 15 și 27 privind activități ca aceea de pe râul Capra. Adică fix în zone de protecție, inclusiv prin pișarea cu boltă a OUG 57/2007, art. 28 în ceea ce privește interzicerea acestor activități care afectează ecosistemele, habitatele naturale și fauna. Avizele date de clovneriile ecologiste, care la noi se numesc Agenții de Mediu, încalcă proceduri elementare prevăzute de OUG 154/2008, art. 28 (2), privind acordarea de avize de mediu într-un sit așa cum este Natura 2000. Silvian Ionescu, fostul tartor-șef al acestor agenții de mediu, știe bine despre ce este vorba. Cum în țară sunt demarate sau așteaptă avizele încă 600 de astfel de proiecte, este evident că văile Carpaților vor arăta ca după război, iar apa va mai curge doar prin țevile microhidrocentralelor.
Și pentru fiecare astfel de microhidrocentrală, OUG 57/2007, art. 52 (1) zice că ticălosul interpartinic prosper ar trebui să ia pârnaie de la trei luni la un an și o amendă penală între 30.000 și 60.000 de lei, ca să nu mai spunem că cei care au distrus deja râurile ar trebui să plătească refacerea acestora, ca să rămână regenerabile. Chestie pentru care va mai trebui să curgă multă apă prin țevile Carpaților.
Deja este legislatie care interzice microhidrocentralele, nu doar in ariile protejate ci peste tot. Dar nu se aplica. Directiva Cadru pentru Ape interzice scaderea calitatii apelor iar MHC-urile nu ca afecteaza ci devasteaza pe veci raurile cel putin din punct de vedere hidromorfologic. Dar noi avem lupul paznic la oi. Apele Romane reprezinta un stat in stat, o institutie comunistoida care se comporta ca si cum ar ura din suflet raurile. In plus ei nu dau doi lei pe legislatie si nici de transparenta nu s-a auzit la ei. Ei nu anunta pe nimeni cand emit avize de gospodarirea apelor, desi sunt evident niste decizii de mediu si deciziile de mediu se iau, conform legislatiei, cu consultarea cetatenilor. Oamenii afla doar peste ani, cand intra buldozerele, ca indivizii au aviz de gospodarirea apelor iar in justitie nu poti sa-l ataci decat peste maxim 6 luni.