Cum să furi o uniune. Și de ce (II)

Săptămîna trecută vă povesteam cum în rîndul artiștilor plastici s-a pornit un răzbel mai ceva ca în interiorul unui partid politic înainte de alegeri. Un băiat pe nume Traian Mârza, supărat că a fost exmatriculat din organizația artiștilor plastici – el fiind pictor, doctor și profesor de liceu –, a pus la cale un veritabil takeover și cere acum nici mai mult, nici mai puțin decît nerecunoașterea legală a UAPR și recunoașterea ONG-ului său, UAP, drept adevărată uniune a artiștilor plastici.

UAP, o idee cu lipici

Cînd a început afacerea UAP, meciul lui Traian Mârza părea mai mult un meci local, o rîcă față de foștii colegi care-l exmatriculaseră din clasă. Numai că ideea de a face parte dintr-o uniune a artiștilor, de a-ți trece treaba asta în CV, a avut o destul de mare atractivitate, iar șmecheria a prins la destul de multă lume, în special la oameni cu oarecare influență, care însă n-au legătură cu artele. Căci din UAP-ul ONG pot face parte și artiști amatori, și viitori artiști, și scriitori, și orice. Așa că treaba s-a extins și au apărut astfel de UAP-ONG-uri peste tot, de la Deva la Onești și prin toată țara. Așa că, mai departe de împopoțonarea unui CV, s-a trecut și la pasul următor: mirajul pensiilor și al patrimoniului UAPR. Or, pentru toate astea ar fi trebuit ca UAPR să dispară. Așa că a început un veritabil meci dus prin toate instanțele țării, meci în care rolul jucat de Mârza se aseamănă foarte mult cu cel jucat de Prens Paul de Lambrino contra Casei Regale.

UAPR-ul nu există, de fapt, ne zice Mârza

Traian Mârza ne zice că “în dosarul civil nr. 45994/299/2012 al Judecătoriei Sector 1 București, instanța a constatat prin Încheierea din Ședința publică de la data de 14.11.2012 că Uniunea Artiștilor Plastici din România nu are regimul juridic al unei asociații sau fundații. Drept consecință acestă entitate nu se încadreaza dispozițiilor H.G. nr. 1659/2006”. Și că, pe aceeași lege, singurele Uniuni de Creatori sînt “1. Uniunea Cineaștilor din România; 2. Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România; 3. Uniunea Arhitecților din România; 4. Uniunea Teatrală din România; 5. Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România; 6. Uniunea Artiștilor Plastici – Legea 21/1924 – Aviz nr. 285/1998 – Ministerul Culturii”. Aceasta din urmă fiind ONG-ul condus de el. De remarcat că dintre uniunile de creatori, în viziunea lui Mârza, nu face parte nici Uniunea Scriitorilor din România. Și, pentru ca treaba să fie clară, Mârza mai zice că “toate organizațiile obștești create de regimul cripto-comunist nu se încadrează prevederilor H.G. nr. 1650/2006, acestea neavînd regimul juridic al unor persoane juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, cel prevăzut de H.G. nr. 1650/2006”.

Desigur, în ce privește uniunile de creație, așa cum am arătat în numărul trecut, există o Lege 8 din 2006, care statuează uniunile de creatori, opt la număr, printre care și USR ori UAPR-ul pe care-l contestă Mârza.

Pretențiile UAP, respinse la foc automat în instanțe

Anul trecut, pe 26 februarie, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă, dă o sentință definitivă într-un dosar aflat pe rol din 2013, înregistrat cu nr. 33469/3/2013. Sentința zice așa: “Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă Uniunea Artiștilor Plastici prin reprezentant Mârza Ioan Traian cu sediul în Alba Iulia, B-dul 1 Decembrie 1918, bl. M9, parter (Galeria de Artă), județul Alba împotriva sentinței civile nr. 418/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 33496/2/2013, în contradictoriu cu intimata pîrîtă Uniunea Artiștilor Plastici din România cu sediul ales la SCA Tuca Zbârcea și Asociații, cu sediul în București, Șos. Nicolae Titulescu nr. 4-8, America House, Aripa de Vest, et. 8, sectorul 1. Definitivă”.

Procesul, început la Judecătoria Alba, este cel în care Traian Mârza cere să se constate inexistența entității denumite Uniunea Artiștilor Plastici din România, cu sediul declarat în București, strada Băiculești nr. 29. De altfel, din întreg procesul – așa cum se arată în motivarea Curții de Apel, doar sentința civilă cu nr. 3073/26.09.2013, dată de Judecătoria Alba Iulia – locul pe care Mârza îl numește acasă – îi este favorabilă. Mai apoi, în baza acestei decizii date de Judecătoria Alba Iulia, Traian Mârza cere Tribunalului București să radieze UAPR din Registrul Național al ONG. Cerere care este respinsă de Tribunalul București prin sentința civilă 418/2.04.2014.

De altfel, tot motivarea desființează și teoria lui Mârza, conform căreia UAPR nu există, dat fiind că se bazează pe un decret din 1950, care e anulat de Decretul lege 27/1990: “Cum norma generală (decretul din ’90 – n.r.) nu abrogă în mod expres norma specială inițială (decretul din ’50 – n.r.), nu se poate reține nici că în speță abrogarea s-a făcut în mod tacit. Tribunalul a reținut, așadar, că pîrîta nu trebuie să dobîndească personalitate juridică pentru că are deja acest atribut și nici nu trebuie înscrisă în vreun registru pentru a funcționa ca uniune, avînd în vedere faptul că nu se supune prevederilor O.G. nr. 26/2000, fiind supusă reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării sale”.

Prin urmare, UAP-ul lui Traian Mârza nu e decît un banal ONG, lipsit de calitatea de “utilitate publică”. Or, treaba asta ar cam trebui să-i pună pe gînduri pe cei care, pe mîna lui Mârza, au făcut și primit cereri de pensii speciale pentru creatori.