Se dă o problemă de logică: Eu vreau să vînd o căciulă. Căciula mea. Trei oameni vor să o cumpere. Numai că pe lîngă cei trei oameni vin şi eu şi, din banii mei, mi-o cumpăr de la mine cu un preț dublu față de cît am cerut pe ea. Şi, evident, mai mare decît al celorlalți trei. Să se calculeze, în baza datelor problemei, cine e mai prost, cumpărătorul ori vînzătorul?
Păi, dacă e să transpunem problema la Piatra Neamț, unde firma deținută de Primărie a cîştigat o licitație organizată de Primărie, răspunsul e clar: cel mai prostit e ăla care plăteşte, recte cetățeanul.
Adică Primăria Piatra Neamț, condusă de Dragoş Chitic, scoate la licitație concesionarea serviciului de administrare a Pieței Centrale şi estimează toată afacerea la două milioane. La licitație se înscriu trei ofertanți, printre care şi CMI Urban SA. Care, aşa cum ați ghicit, este Compania Municipală de Investiții Urban SA, fosta societate care se ocupa de spații verzi şi care este deținută de chiar Primărie. Iar cum licitația e aprigă, prețul final pe care se bate palma este de patru milioane. Adică de două ori mai mare decît estimarea. Acum, desigur, o să ziceți că CMI Urban nu-i dă Primăriei bani din banii Primăriei, deşi exact asta face. Căci CMI Urban se hrăneşte din contracte cu Primăria, fie că vorbim de spații verzi sau de administrarea Sălii Polivalente ori, mai nou, a grădinii zoologice şi a te mai miri ce va fi vrut primarul Chitic să mute din circuitul public, şi oarecum transparent, în circuitul unei afaceri private cu acționariat public. Căci aici e marea şmecherie. Adică şmecheriile ce se vor face cu administrarea pieții, care e în sine o super-afacere, vor fi făcute sub umbrela unei companii şi nu a unui serviciu public. Or compania nu dă socoteala cetățeanului, ci patronatului. Iar faptul că patron e, în fapt, cetățeanul, prin intermediul administrației publice, e mai degrabă o distanțare de actul răspunderii. Căci la ce bun să-ți concesionezi ție ceva ce deja e al tău? Sau, cine ştie, poate Chitic tocmai a dat de pămînt cu Adam Smith, cu John Locke şi cu toți economiştii platenetei, demonstrînd că valoarea unui produs nu are legătură cu cererea şi oferta, iar prețul este, de fapt, suma maximă de bani pe care eşti dispus să ți-o plăteşti tu ție pentru ceva ce e deja al tău.
1.288 de vizualizări
