Vasile Dîncu este ministrul al cărui nume apare de fiecare dată când se zvonește vreo remaniere. Și totuși, Dîncu scapă de fiecare dată, cel mai probabil pentru că n-a avut loc nici măcar o singură remaniere a Guvernului Ciucă, până acum, și nici nu mai sunt șanse să aibă loc vreuna până la schimbarea rotativă de premier din primăvară.
Dar, ca să fie sigur că rămâne ministru până în 2024, poate chiar la Apărare, că a început să-i placă, Vasile al nostru a pornit într-un mare turneu pe placul stăpânului său direct, șeful CSAȚ, Comandantul Suprem al forțelor armate și președinte al României, trei funcții reunite în aceeași persoană specială ce poartă numele de Klaus Iohannis.
Poate vă mai amintiți că prima acțiune de amploare a președintelui Iohannis, la începutul lui 2015, a fost de a semna un acord extraparlamentar cu partidele, prin care se angajau toți să susțină alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, în special pentru achiziția de armament. De atunci, România a cheltuit cu două mâini, primind în schimb degetul mare strecurat discret printre arătător și mijlociu.
La sfârșitul lui 2019, printr-o acțiune-fulger a Guvernului Orban, România a achitat integral în avans ultimii bani din cele patru miliarde de dolari destinate achiziționării a șapte sisteme Patriot. Până acum, la finalul lui 2022, România a primit, însă, doar unul din cele șapte sisteme deja plătite și cam la fel stau lucrurile cu multe dintre achizițiile militare făcute de regimul Iohannis: de plătit s-a plătit, dar marfa întârzie să vină. Așa se întâmplă cu transportoarele de trupe Pyranha, așa se întâmplă cu mare parte dintre rachetele care ar trebui să echipeze avioanele F16 și așa se întâmplă și cu multe alte sisteme și componente achiziționate, ce să vezi, din SUA.
În dorința-i de a-și ține stăpânul fericit, Vasile Dîncu a zis să mai lărgească aria țepelor din achiziții de armament și a călătorit tocmai în Israel, pentru a vedea dacă nu cumva putem cumpăra de acolo și sistemul Iron Dome, un soi de Patriot local, specializat pe rachete mici, cu rază scurtă de acțiune, și pe obuze de artilerie. Problema este că, până la Dîncu, România mai bătuse palma cu israelienii, o dată, pentru sisteme Iron Dome. În 2018, Rafael Advanced Defense Systems și Romaero semnaseră un acord de cooperare, în valoare de aproximativ două miliarde de euro, prin care ar fi trebuit să producă împreună sisteme Iron Dome și alte sisteme de arme pe care să le vândă ulterior statului român. Doar că nu așa se face. Nu te apuci tu, ditamai firma israeliană, să fii proactivă și să încerci să produci în România, cu transferul de tehnologie aferent. E greșit!
De aia, Vasile Dîncu s-a dus în Israel cu un mesaj de negociator neînduplecat: „Băgați-vă mințile-n cap! Nu vrem să producem aici, nu vrem să câștige firme românești de stat din acordurile cu voi! Vrem să vă dăm banii doar vouă, să produceți doar voi și să ne dați armele când o fi, peste 10-15 ani, că nu e grabă“.
Dacă israelienii înțeleg mesajul, în curând vom avea și Iron Dome pe hârtie, cum avem și Patriot, spre liniștea și fericirea stăpânului domnului Dîncu, căruia-i place să cheltuiască la cumpărături, dar să-i și rămână cămara goală. Căci, se știe, în caz de război, nevoia principală a României nu vor fi armele moderne, ci spațiile de depozitare pentru cadavre.
In mandatul lui Dincu n-am fost cuceriti de rusi. Inca….