Atunci cînd nu se lasă prăduit de alții, minunatul nostru stat face cum face și reușește să-și fure singur căciula. Sau, cel puțin, la o primă vedere așa ar părea. În fapt, e vorba tot de niște băieți deștepți care, dacă nu mulg statul din poziția de privați, îl mulg din poziția de reprezentanți ai statului.
În anul 2002, Ministerul Transporturilor înființează o societate comercială, SC Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR SA, pe numele ei. Firma, cum îi zice numele, urma să se ocupe de întreținerea Palatului CFR, dar nu numai. Căci, în fapt, firma se ocupă cu trebi imobiliare și grijește, sanchi, patrimoniul ministerului. În Palatul CFR, pe care firma-l păstorește, stau pitite sediile mai multor instituții, de la Agenția Națională pentru Achiziții Publice, Metrorex, ISCTR, IPTANA ori alte firme care țin de CFR și, indirect, de Ministerul Transporturilor.
La stat nu se stă degeaba
Conform bugetului pe 2016 aprobat în ianuarie de onor premierul Cioloș, cei 49 de angajați, dintre care o mînă de șefi, ai SC Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR vor fi remunerați cu un salariu mediu de 3.500 lei lunar. Bani la care, firește, se mai adaugă 317.270 de lei pe post de prime și bonificații. Adică o medie de 6.000 de lei anual pe cap de angajat. Plus, și mai bonus, peste o jumătate de milion “cheltuieli aferente contractului de mandat și altor organe de conducere și control, comisii și comitete”.
Dar să facem cunoștință și cu cîțiva dintre șefii acestei minunat de utile firme. Director General este Valentin Rușanovschi, fost director în Ministerul Transporturilor pînă în 2012, ale cărui venituri salariale au însumat, doar anul trecut, 154.998 de lei. Președinte al Consiliului de Administrație, conform datelor de la Registrul Comerțului, este o doamnă pe nume Elena Veronica Merticariu, fostă consilier personal la minister, în mandatul lui Dan Șova, patroană a unei firme de turism, Vera Travel SRL, membru în comisia de privatizare a Canale Navigabile SA Constanța și în Consiliul de Administrație al CIAS.
Din același CA mai fac parte și Virgil Radu, șef de reprezentanță la Registrul Auto Român, posesor a trei mașini și al unei motociclete, dar cu veniturile trecute în declarația de avere sub forma “conform fișei fiscale”, Ruxandra Marinescu, angajată la Metrorex, precum și directorul ISCTR, Valeru Răducă, pentru care postul ăsta e așa, un mic bonus la suta de mii pe care o încasează anual de la ISCTR.
Contractele statului cu statul fac suveica bună
Ei bine, pentru ca firma asta – în care salariul mediu ajunge, cu bonusuri, cam la o mie de euro lunar – să o ducă bine, are nevoie de contracte. Și care-s oare cele mai sigure contracte din lume? Păi, firește, cele cu statul. Sau cu instituțiile statului, cu CNADNR, cu Metrorex, cu ISCTR și toate acelea de care vă ziceam mai sus că sînt pe lista cu clienți ai firmei.
În ultimii ani, firma a avut o cifră de afaceri de aproximativ 15 milioane de lei anual. Banii ăștia, desigur, provin din contracte precum cel de 9 milioane semnat anul trecut cu CNADNR și care, în mai puțin de un an, a văzut deja două adiționale, în valoare de un milion. Și asta doar pentru serviciile de întreținere, curățenie și reparații ale ascensoarelor. Contract similar cu cel semnat cu Metrorex, care și el cotizează milioane bune. Bune și multe și subsecvente. Cum cotizează și ISCTR ori celelalte instituții. Căci – și aici e partea frumoasă – toate contractele ajung la această firmă prin minunate negocieri directe, pe motiv de contracte subsecvente. Or, în caz că e vorba de un contract-cadru, se motivează prin faptul că numai SC Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR SA poate oferi serviciile acestea, de la mentenanță și curățenie pînă la reparații/meșterit la lifturi. Or, cînd numai serviciile de curățenie scot din bugetul unei singure firme a statului peste 70.000 lunar – că atît plătește CNADNR –, e pe undeva de înțeles cum se face că această firmă și, implicit, sinecuriștii aciuiați pe acolo o duc atît de bine.
O firmă pe post de samsar al banilor publici
Oficial, dacă te uiți pe pagina de Internet a acestei companii, ai să vezi că oferă o sumedenie de servicii: închiriere spații de birouri, arhivă, terasă pentru antene, legătorie, “spălătorie pentru persoane fizice și juridice”, parcări, ateliere auto, vulcanizare și multe altele. În fapt, însă, firma aceasta există doar pentru a intermedia niște bani care se plimbă de la stat la stat. Cu mențiunea că 49 de oameni consumă lunar cam 40.000 de euro. Și asta în condițiile în care Ministerul Transporturilor, care deține firma și, implicit, patrimoniul ei ar fi putut administra singur tot complexul, ar fi putut încasa direct chiriile de la celelalte firme, ar fi putut angaja singură contracte – de pe piața liberă – pentru toate serviciile și lucrările, fără această minunată suveică. Dar, de 14 ani, situația asta merge înainte și sub radar, fiind tolerată de toate guvernele, chiar și de tehnocratul Dacian Julien Cioloș. Că, deh, ce s-ar face acei șefi și restul de angajați, pînă la 49, dacă s-ar închide suveica?
