M-a sunat un curier, într-o zi, ca să mă întrebe unde trebuie să vină să-mi aducă coletul. I-am zis adresa, după care el m-a informat că e pe jos şi s-ar putea să dureze ceva. Patru ore mai tîrziu m-a sunat din nou şi mi-a spus că e tot pe jos, dar se apropie.
Alte patru ore mai tîrziu m-a sunat din nou şi mi-a spus să mă pregătesc, pentru că e în capul străzii, tot pe jos, fireşte. Am coborît, ca să-i scurtez suferinţele, şi am găsit un boschetar cu o gentuţă de voiaj. Era curierul. L-am întrebat dacă l-a bătut cineva şi i-a furat maşina. Mi-a răspuns că nu, dar e mai ieftin pe jos. „În plus, dacă mergi cu maşina, ce, poţi să te opreşti cînd ai chef să mai bei un păhărel? Nu poţi.“
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013
