Curtea Constituţională şi Curtea Miracolelor

Pe lîngă prostiile pe care le debitează sociologul de curte, Sebastian Lăzăroiu, au ieşit la iveală analize mai cu pretenţii despre profilul alegătorului care au votat împotriva lui Băsescu la referendum. Dintr-una, apărută imediat după centralizarea datelor la BEC, rezultă că acest alegător ar fi, de fapt, o alegătoare. Mai trecută, cu studii medii sau absolventă a unei şcoli profesionale. Cînd 7,4 milioane de cetăţeni români votează într-un anumit fel, dacă se ajunge la un portret robot care a trecut prin liceu, înseamnă că alături de absolvenţii de opt clase, care nu sînt deloc puţini în România, s-au prezentat la vot şi destule persoane cu studii universitare, pentru a se ajunge la studiile medii ale portretului robot. Aşa că ideea că au votat împotriva lui Băsescu persoane mai neinstruite nu stă în picioare. Că s-au dus la referendum mai multe femei decît bărbaţi, să-l trimită acasă pe preşedinte, asta are probabil legătură cu scăderea nivelului de trai din ultimii ani, pe care femeile, care se ocupă de treburile zilnice ale casei, o simt mai mult decît bărbaţii, dar mai ales cu faptul dovedit că în România sînt mai multe femei decît bărbaţi.

O altă analiză spune că împotriva lui Băsescu au votat mai ales asistaţii social şi sărăcimea. Există însă în România o majoritate care trăieşte în condiţii satisfăcătoare şi care e independentă economic? O statistică europeană apărută în februarie 2012 spune că 41% la sută dintre noi îşi duc viaţa în sărăcie. Şi cîţi dintre cei care nu intră în această categorie, dar se învecinează cu ea, pot spune că trăiesc la un nivel mulţumitor?

Aşa-numita clasă de mijloc de la noi se ridică, în privinţa veniturilor, potrivit statisticilor optimiste pe la 15-18%, iar potrivit celor pesimiste pe la 12-15%. Bogaţii României sînt sub 8% din populaţie. Să zicem totuşi că ar fi 10%. Să rotunjim şi clasa de mijloc pînă la 20%. Obţinem un total de 30%. Aşa stînd lucrurile e normal ca, proporţional, sărăcimea să fi fost mai consistent reprezentată la referendum. Fiindcă la fel stau lucrurile şi la alegeri – locale, parlamentare sau prezidenţiale, adică şi atunci cînd Traian Băsescu a fost ales preşedinte. Atunci voturile sărăcimii erau binevenite (Vezi şi lozinca lui Băsescu „Să trăiţi bine!” care nu le putea suna decît pleonastic,  un fel de „Avansaţi înainte!”, celor care oricum trăiau bine.), iar acum nu mai sînt?

Analizele de felul celor pe care le-am pomenit nu sînt deloc inocente. Autorii lor vor de fapt să trimită în derizoriu 7,4 milioane de alegători care nu-l mai vor preşedinte pe Băsescu. Aceştia ar fi (cam) neinstruiţi, asistaţi social şi cumpărabili. Drept urmare Curtea Constituţională i-ar putea trece liniştită cu vederea, cînd îşi va da verdictul asupra referendumului.

Dar dacă tot facem asemenea analize cu damf de partizanat, să-i trecem atunci în contul lui Traian Băsescu, alături de susţinătorii săi declaraţi, şi pe analfabeţii care au stat acasă fiindcă nu ştiu să semneze, pe cetăţenii fără buletin, pe  boschetari, pe cerşetori şi pe infractorii de tot soiul, care au alergie la orice formă de legitimare şi care trăiesc în această imensă Curte a Miracolelor care e România.