Situaţia dă semne că se împute. Dom Nae, Iordache, calfa lui, şi Didina se retrag degrabă la frizerie. Pampon şi Crăcănel şi Catindatul după ei. Bat la uşă şi ameninţă c-o sparg dacă nu li se dechide. Frizerul, Didina şi Iordache şi-au făcut un plan de urgenţă. Dispar prin spate. Urmăritorii se ţin de cuvînt în privinţa uşii.
Dau s-aprinză o lampă, să cerceteze frizeria. Îl frige sticla lămpii pe unul din ei, Catindatul, ceea ce le dă o indicaţie că d. Nae, bibicul, tocmai ce-a plecat. Pampon dă de masca Didinei pe masă şi se jură că-l va sfîşia pe frizer. Crăcănel promite că-l va rupe cu dinţii. Catindatul nu vrea decît costumul de carnaval.
Şi-apare Ipistatul, adus de Iordache, cu doi sergenţi după el, să-i înhaţe pe vagabonţi. Catindatul apucă să se pitească. Crăcănel şi Pampon o ţin pe-a lor, că-l caută pe Bibicul. După ce se asiguripseşte că zamparagii au pornit spre locul ştiut, Ipistatul îi vinde lui Iordache un bilet la o loterie personală cu o cutie port-tabac dotată cu două muzici. Iordache îşi aduce aminte că a mai cumpărat un bilet la Crăciun, pentru aceeaşi cutie. Ipistatul îl lămureşte că la tragerea precedentă păstrase şi el un bilet, care se nimerise să fie taman cel cîştigător şi că vrea să-şi mai încerce o dată norocul. Ipistatul se duce la secţie să-i reguleze la interogatoriu pe cei doi.
Catindatul se iveşte sfios, cu faţa pătată rău. Iordache îl întreabă dacă-l mai doare, de la vitrion. Nu-i vitrion, e cerneală violetă, ca aia de la canţilerie, îl dumireşte Catindatul, care a recunoscut lichidul după gust. Milos, Iordache se duce cu el la spiţerie după ceva să-şi cureţe nefericitul negreala de pe faţă.
Intră, pe întuneric, Miţa dubitativă după isprava cu sticluţa: l-a nemerit sau nu l-a nemerit? Trebuie că l-a nemerit. Adică e o cremenală! Tot pe întuneric apare şi Didina, care ştie ceva. A luat-o frigul pe-afară şi vrea să mai stea aici pînă vine Nae cu Pampon, cu gîndul să-i facă acasă lui Pampon o halima. Aprinde lampa.
Miţa o recunoaşte pe dama de verde, Didina pe republicana îndrăcită. Amîndouă se simt pe teren propriu, fiecare la amantul ei, şi se încaieră.
„Să nu daţi în oglinzi, că-s cu chirie!” le spune d. Nae şi le desparte. Apoi le anunţă că vin Pampon şi Crăcănel şi le întreabă pe fiecare în parte: – Vrei să te lase Pampon? Pe Didina. Vrei să-l laşi pe Crăcănel? Pe Miţa. Amîndouă neagă, Miţa mai cu părere de rău.
Şi urmează marele final. Pampon şi Crăcănel au cumpărat mezel şi vin să se revanşeze faţă de d. Nae care i-a scos de la secţie. Frizerul dă explicaţii. Bibicul era el, dar primise biletul de la altă persoană care avea epitrop. Epitropul era Mangafaua. Iar cu biletele care ajunseseră în dormitorul Didinei înfăşurase două borcănele de pomadă, de le cumpărase dumneaei.
Vine la petrecere şi Ipistatul cu vestea cea mare. S-a tras lotul cîştigător. Iordache are o bănuială asupra identităţii norocosului. Ipistatul o confirmă: tot el! Se ivesc apoi Miţa şi Didina, furioase pe amanţii lor oficiali care umblă prin carnaval. Frizerul le potoleşte, le invită şi pe ele la masă şi uneia îi dă întîlnire a doua zi la cinci după-amiază, iar celeilate la opt seara. Şi cum pe Catindat iar l-a apucat chinul de măsele, Iordache îl ameninţă cu o foarfecă de tuns, de-i trece durerea pe loc, cu acest remediu, de la Matei citire.
Sînt chiar scursura mahalalei personajele din piesa asta, cum i s-a reproşat lui Caragiale? Nu s-ar zice. Dom Nae e frizer şi spiţer. Iordache vrea să înveţe o meserie în frizeria lui. Pampon e jucător de cărţi profesionist. Trişează, dar într-o asemenea meserie se mai întîmplă. Crăcănel pare să fie rentier şi a fost voluntar în Garda civică. Miţa şi Didina sînt două întreţinute în regim semi-marital, care şi-au luat şi un amant de suflet. Intră adică la capitolul cocote, nu sînt curve cu condicuţă. Iar Catindatul vrea să ajungă funcţionar de canţilerie. Cît despre morala vremii, una erau prinţipurile şi cu totul altceva praxisul.
