1 Decembrie, la români, e zi mișto
când cade într-o zi lucrătoare. Așa, duminica, nu e nici o șmecherie să te duci la parada militară în timpul tău liber. Chiar și în astfel de condiții, influența pe care haina militară, amestecată cu fasole și ciolan, o exercită asupra românilor a demonstrat anul acesta că poate căpăta forme extreme. La Pungești, de exemplu, jandarmii au bătut de Ziua Națională ca la fasole și au rupt ciolane să ajungă la tot satul. La mine, la București, au fost destui patrioți care și-au sculat cu noaptea în cap copiii preșcolari pentru a prinde un loc în față, la Arcul de Triumf, să vadă tancurile. Numai că sărmanii copii, dornici să învețe patriotismul din stadiul preșcolar, nu au putut trece cu privirea de cururile SPP-iștilor și șlițurile jandarmilor vigilenți.
Totuși, există și români care au reușit să se bucure de parada militară,
și cel mai bun exemplu este vecinul meu de la etajul doi, care a descoperit în simbolistica lui 1 Decembrie niște colaterale nebănuite. Băiatul s-a dus la paradă să se fotografieze cu jandarmerițe ori alte gagici în haină militară pentru a le posta pe pagina de Facebook, de pe telefon, direct de la fața locului, ceea ce a transformat sărbătoarea tuturor românilor în cea mai frumoasă zi din viața lui. A reușit să strângă, la 95 de ani după Marea Unire, 500 de like-uri în mai puțin de trei ore.
Trec cu vederea faptul că nu s-au arătat la parada militară
din București mai mulți gură-cască decât botoșeneni în fața unui supermarket în ziua în care se fac reduceri cu 20% la tigăi, orez și mașini de tuns iarba. Nu pot ignora totuși frustranta perspectiva istorică din care am privit zborul forțelor noastre aeriene. La cele trei MiG 21 s-au uitat cu admirație și stră-străbunicii țărăniști care au supraviețuit după ce au spart piatră la Canalul Dunăre – Marea Neagră, și stră-strănepoții din plămada iPad, ceea ce este, să recunoaștem, cam mult după zece ani de NATO. Că generații întregi de români i-au așteptat pe americani să vină, asta o știe oricine.
Ceea ce nu înțeleg nici acum românii
este de ce le-au trebuit americanilor 70 de ani ca să ajungă sub Arcul de Triumf după ce au tocat mărunt Bucureștiul în bombardamentele din '44. Pentru că degeaba stăpânești spațiul aerian, dacă nu intri și cu forțe terestre. Iar lucrul dacă nu e făcut la vremea lui, nu mai e cu temei, dovadă că au trecut la grămadă pe sub Arcul de Triumf, odată cu americanii lui Obama, și francezii lui Berthelot, și polonezii lui Sobieski, și turcii lui Sinan Pașa, pe care oricum i-am bătut și la Călugăreni, și la ei acasă, cu un istoric 1-0.
