Ce vremuri erau cândva, când seară de seară, în ditamai studioul de televiziune, în ropotele furibunde de aplauze ale celor 9-10 miliarde de telespectatori români, pășea țanțoș batistuța lui Rareș Bogdan, urmată, la ceva distanță, și de către purtătorul ei, Dichisitul, el însuși!
Politicieni din toate partidele tremurau, ungurii își struneau caii la marginea Ardealului, ca nu cumva să-l supere pe marele naționalist, iar tricolorul roșu, galben și albastru începea să se agite, să fluture, să facă zgomot lovind catargul, doar-doar nu l-o acuza marele român că nu-și face treaba.
Dar ce-a fost a fost. Duse-s zilele și nopțile în care toți politicienii din România tremurau ca alte alea, de frică să nu le repeadă Rareș o limbă între buci, din senin. Nu de alta, dar știau și ei că nu e chiar moca și că, într-o bună zi, cumva, prin cineva, tot le vine nota de plată.
Pe vremea aia, când Realitatea TV trăgea de insolvență de niște ani buni, minunea aproape cheală din Cluj se lăuda că are un salariu de 15.000 de euro pe lună, pentru că e bun și-l apreciază televiziunea, el aducând în fața ecranului acele miliarde de telespectatori fără de care rating-ul Realitatea n-ar fi sărit niciodată de 0,5-0,8 la sută.
De-abia când l-a agățat Orban și l-a pus, mai de voie, mai de nevoie, cap de listă la europarlamentare s-a văzut că, de fapt, Rareș Bogdan nu încasa de la Realitatea mai mult de 15.000 de lei lunar. Restul de bani care-i intrau în buzunare veneau fie de la firma spre care-și dirija contributorii, fie prin contracte directe, pe drepturi de autor, de la marii oameni ai țării. Mohammad Murad, omul care a reușit să îngroape turismul din nordul litoralului în niște clădiri de un uluitor prost-gust la interior, îi plătea lui Rareș Bogdan cam 160.000 de lei pe an, pentru „imagine“. Na, când te dau banii afară din șaormărie, nu te mai uiți cât te costă papagalul cu papion de pe umăr.
Din martie 2022, Rareș Bogdan nu mai este doar prim-vicepreședintele PNL, ci și șeful lui din diaspora liberală, de la care a promis, solemn, că aduce câteva sute de mii de voturi la partid. Pentru asta, Rareș a promis că va bate Europa în lung și SUA în lat, trecând prin toate comunitățile românești importante, ca să le prezinte mărețul program de guvernare al PNL-ului.
Cum a promis, Rareș a și purces la drum, cu bocceluța în spinare. Obosit din cale-afară, după primii kilometri, R.B. s-a priponit să-și tragă sufletul la o cafeluță în Viena, la Sacher, unde mai așteaptă și azi indicații prețioase cu privire la mesajele pe care ar trebui să le transmită. Că nu știe nici el ce să le mai zică oamenilor ălora. Oricum, faptul că în doar trei ani a schimbat trei președinți la partid l-a lăsat și pe el cam fără salivă. În definitiv, câte buci poți să umezești pentru niște amărâți de 10.000 de euro pe lună, pe care mai trebuie să-i și declari la fisc? Păi, în săptămânile bune de altădată, pentru banii ăștia nici nu se dădea jos din pat.
