Când vrea Horia Georgescu, președintele Agenției Naționale de Integritate, agenția se ține scai de capul omului, încercând, uneori, să facă din negru alb și invers. Cazul lui Mircea Diaconu, în care Horia Georgescu a cheltuit aiurea resurse și energie care ar fi putut duce la dărâmarea unor baroni locali, va rămâne un exemplu de abuz dus la extrem, de încăpățânare paralelă cu legea și de încrâncenare partizană, o acțiune care, peste tot în lumea aia civilizată care ne amenință cu MCV-ul, ar fi dus la demisia de onoare a celui care s-a încăpățânat să declare că cei care semnează pentru candidatura actorului comit o ilegalitate.
Numai că domnul Georgescu nu e atât de aprig de fiecare dată. Când îi pică pe mână un baronet cu înaltă protecție politică, avântul îi scade, ambâțul i se moleșește, privirea de pitbull hămesit se transformă în ocheade drăgăstoase. Cam așa se întâmplă, de exemplu, atunci când Horia Georgescu dă de primarul din Tulcea. Chiar dacă inspectorii de integritate au descoperit că acesta nu-și poate justifica averea, proprietățile achiziționate în timpul mandatelor fiind mult mai scumpe decât veniturile realizate, șeful ANI s-a mulțumit cu un comunicat și cam atât. Da, desigur, dosarul a ajuns la comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dar cam fără chef, căci ANI a pierdut acțiunea, ca inadmisibilă. Între timp, după ce ANI și-a început cercetările în cazul lui Constantin Hogea, acesta a încercat să-și justifice diferențele de avere inventând un contract de împrumut. Antedatat, contractul întocmit post-factum de către avocatul primarului, Michael Gudu, a fost introdus pe șest printre hârtiile primarului, justificând o parte din sumele care nu ieșeau la socoteală. Și gata, toată lumea s-a declarat mulțumită, deși aceeași lume știa foarte clar că respectivul contract nu a existat înainte de începerea evaluării ANI. Iar aici intervine partea simpatică: căci dacă în cazul primarului pedelist ANI a înghițit minciuna și n-a mers mai departe, în cazul lui Radu Mazăre, de exemplu, DNA a deschis imediat cercetarea penală pentru fals în declarații atunci când s-a prins că edilul Constanței “uitase” să-și treacă un cont în declarația de avere. În cazul primarului din Tulcea, ANI a trecut pe lângă ditamai falsul, căci contractul salvator a apărut în declarația de avere de-abia în momentul în care primarul avea nevoie să-și justifice cumva achizițiile imobiliare. Dar astfel de mici scăpări și tratamente preferențiale nu apar în MCV, piariștii domnului Georgescu având grijă să prezinte drept mari victorii luptele cu corupții din PSD, în timp ce eșecurile în fața corupților din PDL sau alte partide prezidențiale sunt discret ascunse sub preș.
