George Ucenescu a lăsat o însemnare pe unul din manuscrisele sale, care se găseşte la Academie, în care povesteşte cum a luat naştere imnul „Deşteaptă-te, române“. Transcriu o parte din această poveste folosindu-mă de volumul lui Vasile Oltean, Imnul naţional „Deşteaptă-te, române“, scurt istoric, apărut în 2001 la Editura Phoenix din Braşov:
„Poetul Andrei Mureşianu, ca rudenie cu Parohul Vonifatie Pitiş, venea vara des la grădinile parohului pentru aer şi pentru ceraşe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compue un sonet care să se cîntre între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecere de seară, cu mîncări şi băuturi, în onoarea ceraşelor. Am cîntat multe cîntece de probă, iar sosind la următorul cînt, «Din sînul maicii mele» şi cîntîndu-l, a rămas poetul pe lîngă această melodie, obligîndu-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină ca să cînt după melodia aleasă poezia ce o va compune pînă atunci“. Duminica următoare, Mureşanu s-a prezentat cu poezia (11 strofe) şi cu „4 Domni români“. Aceştia erau, conform lui Vasile Olteanu, deja citat, Bălcescu, I.C. Brătianu, Magheru şi Bolliac. Tînărul Ucenescu a cîntat pe melodia „Din sînul mamei mele“ versurile lui Mureşanu şi toţi cei prezenţi au învăţat repede să cînte şi ei. Pînă azi nu există vreo dovadă sigură că melodia respectivă a fost compusă de Anton Pann.
