Oameni sîntem și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin. Sînt capabil de compasiune, mi se rupe inima, merg pînă în pînzele albe. Problema e că nu despre asta e vorba. „Ghinion“, cum ar spune un stativ.
„Soția mea a fost operată de două ori foarte grav, m-a implorat să nu mai spun. Duceți-vă la spital să vedeți ce probleme grave. Dacă i s-a făcut rău și nu era șoferul ei, Victor, și acest Godei era în preajmă, el a dus-o la spital, ce era să fac? Sînt în stare să fac orice, Firea este cel mai puternic om pe care l-am întîlnit în viața mea, m-am căsătorit la 50 de ani cu Firea, este o femeie muncitoare, nu am văzut-o plîngînd niciodată.“
„Dacă eu știam ce face Godei era un om terminat, nu mai ajungea în fața procurorilor, dacă eu știam ce face. Pentru bătrîni, pentru copii, fac orice! Vă repet dacă este nevoie, mama mea a murit de la 40 de ani, de la picioarele mamei mele începe Raiul.“
Doar că, pînă la Rai, te mănîncă sfinții. Sfîntul Pandele pare mina antipersonal care-și aruncă în aer propriile trupe. Știe cum să arunce în aer, doar că nu se potrivește ținta. Iar Godeiul era omul de casă bun la toate, sluga plecată (după bani, firește), ce mai, pîinea lui Dumnezeu.
