Cînd spunea că a absolvit Filosofia, lui Dumitru Buzatu i se umfla vocea, ca și cum sub fălci i-ar fi apărut două bășici, ca la broaște. Ca politician, Buzatu își fabricase un langaj în care tonul și epitetul mitocănești erau altoite pe aroganța lui de fost profesor mîndru că le are pe-alea cu filosofia și pe încrederea neabătută în sine pe care o au cei ce zic des: „Băă, tu știi cine sînt ieu?!!!“.
Impresia lui că e cel mai deștept dintre pesediști și dintre politicieni răzbătea de la primele vorbe care-i ieșeau din gură în fața vreunui microfon. De la înălțimea ei dădea sfaturi și producea amenințări, ca mafioții de a doua generație, școliți. Dacă treceai însă de ceea ce voia Buzatu să pară, insul părea bîntuit de complexe de inferioritate pe care și le oblojea cu funcțiile pe care le dobîndea la partid și de la partid. În 1992, cînd a ajuns în Parlament pe listele FDSN-ului, purta barbă și mustață de revoluționar, ca Fidel Castro. Peste cîțiva ani și-a tușinat barba. Lungimea ei nu mai corespundea noilor momente istorice, în schimb s-a băgat în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Cuba.
Marele lui talent politic era că simțea dincotro bătea vîntul în partid. Președinții și numele PSD-ului s-au tot schimbat, Buzatu a rămas deputat de Vaslui pînă în 2004, cînd a demisionat cu skepsis. A ajuns numărul 2 în Consiliul Județean, dar și-a trimis soția în Senat, iar mai tîrziu a avut grijă de cariera politică a fiului Tudorel. Priceput la combinații, Buzatu a ajuns cînd a vrut el numărul unu în CJ Vaslui, cu relații tari și la centru printre vechii grei ai partidului.
Sîmbătă, cînd Dumitru a fost exclus din partid, fiul Tudorel a fost dat afară din Guvern, iar fosta soție, suspendată din Senat. Încercarea susținătorilor lui de a face zurba la Vaslui a fost rapid înăbușită, ceea ce pare să însemne că Marcel Ciolacu i-o cocea mai de mult și că aliații lui Buzatu din județ și din partid au găsit că e mai sigur să-l abandoneze decît să se vadă trecuți prin ciurul cel nou al PSD-ului scuturat de oamenii lui Ciolacu sau luați la ochi de DNA, după vreun denunț ad-hoc.
Luat ca din oală, la pont, și fără să știe că a era filmat, filosoful Buzatu a zis că banii din geanta pe care a vîrît-o cu mînușița lui în portbagajul mașinii erau agoniseala familiei, ceea ce spune totul despre capacitatea lui de a fabrica povești de avarie.
Cariera lui politică s-a terminat. Dar chiar atît de sigur de invulnerabilitatea lui locală să fi fost Buzatu, încît să nu-și păstreze un plan de rezervă pentru ipoteza că se va încumeta DNA-ul să-i pună de-un flagrant? Dacă da, s-a ars. Dacă nu, se vor arde și alții din PSD.
posibilul denunt poate fi neluat in seama daca nu tinteste unde trebuie!