Vodca făcea ravagii printre poeți. Îl răpusese pe Nichita Stănescu, care-i spunea lui Gheorghe Tomozei, cu drag, prințul Tom. Negricios și arătos, păr creț și ochi negri, prințul scria mult, dar bea puțin și-și sfătuia prietenii să se mai abțină. De aceea era ciudat ca unul ca el să se îndatoreze. Avea slujbă frumos plătită, publica des, ceea ce, pe vremea lui Ceaușescu, însemna mulți bani, însă cînd îl vedeai umbla să se împrumute.
Necazuri din amor, spunea demn prințul, cu voce scăzută. Chiuretajele costau mult și se făceau în taină, să nu afle procurorii. Cam la trei luni o dată, prințul avea un asemenea necaz. Se ferea, să n-audă Cleopatra, care ținea strict socoteala veniturilor și a cheltuielilor casei, așa că-și plătea datoriile cu țîrîita. Unul dintre scriitorii la care Tomozei mai avea un rest de plată, băutor tenace și autor harnic, i-a propus un tîrg. El o lasă mai ușor cu vodca, dacă și prințul își rărește aventurile erotice. După o scurtă negociere, au căzut de acord că nu merită să-și pună inspirația în pericol despărțindu-se de sursele ei.
