De cîțiva ani buni de cînd merg în Vama Veche de 1 Mai, am o mare frică. Deși îmi face plăcere să fiu acolo, am întotdeauna în cap vocea decenței, care îmi spune: „Bă, faci ce faci, îmbată-te cît vrei, dar să nu dea dracu’ să ajungi la televizor”. Fiindcă, dată fiind predispoziția spre prostie a televiziunilor românești, trebuie să fii un fel aparte de bețiv penibil ca să apari la televizor printre atîția mulți alți bețivi penibili. De altfel, cam de aici pornește și prima plîngere din partea vamaioților: ăștia de la teve arată întotdeauna din Vamă doar părțile nasoale. Așa o fi?
În prima seară, pe la Stuf sînt mai mulți reporteri infiltrați între petrecăreți decît pedofili printre copii în Parcul Izvor. Și le lucesc ochii cînd văd cîte un dîrlău destul de beat, gata să se dea în spectacol. La trei metri de noi, un rockalar ține în mînă vreo patru sticle goale de bere și un microfon de la Antena 1. Lumina de la cameră îi bate în față și-l face să mijească ochii, dar asta nu-l oprește să țipe în continuare și să dea din mîini ca un înecat. În spatele camerei, domnișoara reporter îi face semn să se agite, cam cum te strîmbi la un copil ca să-l faci să rîdă la poză. Un pic mai încolo e Niels Schnecker, pe care l-am confundat inițial cu stîlpul cu lumină. E punctul serii în care îmi vine și mie să zic clișeul ăla cu „Ce s-a stricat Vama!”.
A doua zi ne-am întîlnit cu Rață, rockerul din Tulcea care arată ca o lipoveancă bătută. E beat muci și șade pe bordura din față de la Pirați, probabil cel mai pătat de vomă loc din toată Vama Veche. Dacă e cineva care ne poate vorbi în detaliu despre portretizarea negativă în media a Vamei, sigur Rață e ăla, pentru că are un palmares deosebit: din 2006 încoace a reușit ca de fiecare 1 Mai să apară la televizor. Una dintre cele mai notabile apariții e cea de prin 2007, cînd a fost filmat mergînd pe stradă cu un gard de lemn pe umăr, furat ca să-l pună pe foc. Din păcate, Rață nu a fost capabil să converseze, dar măcar a fost consecvent și anul ăsta: a apărut la televizor în timp ce cobora din tren la Mangalia și clătina o sticlă pe jumătate goală de bere în fața camerei.
La un foc de tabără se întîmplă ceva cît de cît mai firesc. Niște puști de liceu stau în cerc, cîntă balada haiducului bolnav de Alzheimer (aia cu „unde-s pistoalele…”) cu chitara și împart creștinește un pet de bere, într-o atmosferă ruptă complet de gălăgia de la terase și haosul de lîngă ei. E chiar liniștitor. O cameră PRO TV se apleacă asupra lor să surprindă momentul și chipurile luminate cald de foc. Deodată, unul zbiară ca un sifon scăpat pe jos: „Oana Mocanu fumează!”. Oana îi dă o palmă peste spate și-i spune să tacă. Aș vrea, pe această cale, să-mi cer scuze Oanei dacă am dat-o în gît și să-i liniștesc pe doamna și domnul Mocanu: Oana nu părea să mai aibă prea mulți bani de țigări la ea.
Pe la răsărit, camerele își îndreaptă obiectivele spre plajă. Ceea ce cu juma’ de oră înainte era cel mai mare pisoar public din lume devine brusc locul de bălăceală. Cei cîțiva care au reușit să nu pice lați și să ajungă pînă la faza de „centaur” a beției acceptă imediat provocarea la mișto a prietenilor. În două secunde sînt la chilot sau chiar și mai puțin și se aruncă în marea cu un gust mai sărățel decît de obicei. Culmea, idioțenia vine după aceea, cînd, dîrdîind ca niște cîini la injecție, oamenii stau să răspundă la întrebarea cea mai evidentă pe care o pun toate reporterițele: „Cum e apa?”. N-a fost nimeni în istoria Vămii care să recunoască că e rece. Întotdeauna e „super-tare”, „foarte tare” sau orice alt superlativ al lui „tare. Hai, să fim serioși! Nu te mai căca pe tine. Știi prea bine că în două zile o să-ți scurgi mucii în farfurie.
Deși televiziunile filmează cam maximul de depravare, aș fi complet ipocrit să zic că doar jurnaliștii sînt de vină că Vama iese aiurea la televizor în fiecare an. Între reporterițe și bețivi e o simbioză. E fix ca gîndacul de bălegar cu elefantul. Trebuie să ia cineva tot rahatul, să-l facă frumos bulgăraș și să-l arate mai departe.
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013
vama a ajuns o mizerie, corturi sparte, betivi care cersesc, mult prost gust, multa muzica proasta si aglomeratie insuportabila. Cei care zic ca vama e misto ar trebui sa stie cum era inainte de 90. Dupa 1990 am mers anual acolo si in wk si in concediu dar cred ca voi merge in viitor doar in capetele de sezon si nu in wk.