De la gura stației de metrou și pînă acasă fac exact 15 minute. Atunci cînd plouă, asta înseamnă 150 de litri de apă, pe mine, în mine și la mine. La mine în galoși, în buzunare și în oase. Săptămîna trecută a plouat. A plouat rău.
Eram fericit. Umbrela m-a ținut vreo 300 de metri. Vreo 100 de metri m-am strecurat pe sub streșini, iar scara blocului se întrezărea tot mai aproape și tot mai uscată. Părea că voi reuși. Cu cinci pași înainte să ajung, un copil de 4 ani a ieșit fulgerător dintr-o curte, și-a luat avînt și, cu ambele cizme de cauciuc pe care la avea în picioare, s-a aruncat în mijlocul celei mai mari bălți pe care am văzut-o vreodată. Cînd a terminat s-o calce în picioare, balta nu mai era. Era toată pe mine.