De ce nu își trimite România forțele navale în Strîmtoarea Ormuz? Amănuntele tactice și strategice

Puternica flotă militară a României plutește amenințător pe Marea Neagră. Fregatele Ferdinand și Maria nu se depărtează prea mult de țărm, ca să se poată întoarce repede pentru reparații, iar vechiul crucișător Mărășești, degradat la rangul de fregată, afumă pescărușii cu vălătuci de fum negru, ușor de observat din spațiu. Patru vedete bătrîne, rebotezate corvete, patrulează în largul plajelor de la Eforie și Neptun, dacă marea e liniștită. Lor li se adaugă trei nave purtătoare de rachete – Zborul, Pescărușul, Lăstunul -, fabricate în URSS pe vremea lui Lenin. Nu trebuie uitat puitorul de mine Locotenent Dimitrie Nicolescu, cel care era cît pe ce să se ducă la fund după ce s-a lovit de o mină în septembrie 2022. Perla armadei române e corveta cheală, de 223 de milioane de euro, cumpărată de la turci, pe care urmează să se instaleze, ceva mai tîrziu, armament de 42 de milioane de euro. Dacă marea e un pic agitată, iese în larg doar flota braconierilor de calcan.

Deci, România nu trimite nave în zona Golfului fiindcă n-are ce. 

Ar fi trebuit să aibă trei corvete ultramoderne. Achiziția lor s-a decis în 2017. Construcția lor a fost încredințată asocierii dintre Naval Group (Franța) și Șantierul Naval Constanța. Doar că patronul SNC, Gheorghe Bosînceanu, cunoscut de Servicii pentru legăturile strînse cu Rusia, a blocat în justiție contractul, ținînd pe loc construcția navelor pînă în 2023, cînd guvernul Ciucă a anulat definitiv proiectul. La începutul războiului din Ucraina, Bosînceanu era documentat de Servicii ca fiind proprietarul unei flote fantomă, implicată în comerțul ilegal cu petrol rusesc, încălcînd embargoul. Dar nimeni n-a făcut nimic: nici comandantul suprem al forțelor armate, nici ministrul Apărării, nici șeful SRI, nici CSAȚ, nici premierii, nici șefii parchetelor. Conducerea politică și militară a țării a acționat ca o grupare de agenți ruși, sabotînd capacitatea de apărare națională.

Dar succesele Rusiei nu s-au oprit aici, căci în 2023 România s-a întîlnit cu ocazia de a-și reclădi flota și, în același timp, de a cîștiga bani. Compania norvegiană de apărare Kongsberg avea de construit 29 de corvete multirol Vanguard, și căuta un șantier. Statul român tocmai ce luase o țeapă de la Damen, și se trezise cu Șantierul Naval Mangalia în brațe. Șantierul nu avea comenzi, se confrunta cu oameni în stradă și cu falimentul. Și atunci a venit oferta norvegienilor de a construi la Mangalia, în compania statului român, cîte corvete poate duce șantierul: cinci, zece, oricîte. Condiția: să achiziționeze și România una sau două, la preț mult sub prețul corvetelor Naval Group.

Numai că de data asta, ca să nu se mai ajungă la proceduri de sabotaj complicate, cu licitație, cu vot în Parlament, Guvernul Ciolacu le-a tăiat-o norvegienilor scurt, ținîndu-i pur și simplu pe la uși, pînă cînd oamenii și-au luat miliardele și duși au fost. Corvetele au rămas un vis definitiv al marinei române, iar muncitorii de la SNM au rămas să strige în stradă după salarii. Serviciul extern al Rusiei a sărbătorit un nou succes, fără ca cineva din conducerea statului – un om, o instituție, o grupare – să fie cercetat.

Prin urmare, tot ce vom trimite în Strîmtoarea Ormuz ca să ne onorăm datoria față de partenerul strategic și de aliații NATO va fi declarația de solidaritate a lui Nicușor, dotată cu rățușcă și colac, sperînd că nu se va scufunda pe drum.