Nu știam că există și o Zi mondială a scriitorilor. Săptămîna trecută, cînd am auzit de ea, să-mi pice în cap cerul! Înțeleg că există Ziua femeilor, la fel cum înțeleg că în diverse altele se sărbătoresc, din tot soiul de temeinice motive, persoane cu handicap sau diverse lucruri ori ființe pe cale de dispariție. Nu poți alege să fii femeie și cu atît mai puțin, ca femeie, să te naști într-o țară care te oropsește din cauză că nu ești bărbat. Sau să plătești social fiindcă tu ești cea care dă naștere copiilor, prin care ni se perpetuează specia, ca și cum asta ar fi afacerea ta personală. La fel și cu handicapații de tot felul, care sînt cum sînt din motive care nu țin de voința lor și care trebuie protejați atît de prejudecățile semenilor, cît și de nepăsarea lor.
Dar ce să caute scriitorii pe această listă? Căci ei și-au ales această îndeletnicire. Mai mult: unii dintre ei cîștigă o groază de bani de pe urma cărților pe care le publică și se bucură de o celebritate invidiabilă. Iar cei care nu sînt în stare să se descurce de pe urma scrisului de ce n-ar trece la acea cantitate neglijabilă, oricît ar fi ea de numeros reprezentată, ca fotbaliștii ori ca pescarii amatori? Ca să nu mai spun că femeile care-și vînd trupul ar merita, cu vîrf și îndesat, să aibă o zi mondială a lor, atît ca recunoaștere istorică a îndeletnicirii lor, cît și ca respectabilizare a acestei altminteri disprețuite meserii.
Or, scriitorul nu e nici o persoană care are probleme, în general, cu sexul său, nici o persoană handicapată și cu atît mai puțin reprezentantul unei specii umane pe cale de dispariție sau al unei îndeletniciri puse la indexul moralei de obște.
De ce ar trebui, așadar, să existe o zi mondială a scriitorilor? Ideea asta mi se pare o prostie bine intenționată, chiar dacă de multe ori destinul scriitorilor e de un nemeritat tragism.
Cu ce-l mai încălzește, postum, pe Herman Melville, care a murit uitat și sărac, sau, azi, pe un scriitor contemporan de mare talent, dar care nu se bucură de recunoaștere publică, fiindcă există o zi a scriitorilor?
Din cîte știu nu există, la capitolul riscurilor meseriei, nici un punct care să-i prevină pe viitorii scriitori asupra eventualelor neajunsuri profesionale pe care și le asumă. Și chiar dacă ar exista, sînt convins că asta nu i-ar abate de la drumul pe care și-l aleg. Căci pentru scriitori, la fel ca pentru piloții mașinilor de Formula 1, ceea ce contează e nebunia cursei, pentru care sînt dispuși să riște totul.
1.853 de vizualizări
