Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De unde-i aduceți?

Zoom De unde-i aduceți?

Eu înțeleg că la Cultură e un soi de cimitir al elefanților, iar cel care preia postul va privi întotdeauna cu jind la ministerele mai mari și mai bogate. Înțeleg și ciuda lui omenească: “Nu puteam și eu s-adun ceva mai bun pentru viitor? De ce eu? De ce eu? De ce?” Cum de ce? Păi, pentru că, atunci cînd se face rectificarea bugetară, de aici se taie grosul mizilicului, dacă putem spune așa. De aceea, nu e de mirare că ministrul Breaz vrea mai mult. Și iată că i s-a oferit acel mai mult, adică educația. După ce a dat cu mucii în toată fasolea posibilă, domnia-sa s-a urcat pe Rosinanta ideilor de-a gata și a glăsuit: “Nu există o relație de proporționalitate directă între analfabetismul funcțional, definit drept capacitatea de a scrie și a citi, dar neînțelegerea sensului cuvintelor cunoscute, a conexiunilor dintre ele și a contextului în care ar trebui utilizate, și numărul de biblioteci publice”.

O, Doamne! După ce a scopit cultura, dl Breaz (despre care aud că ar fi condus o universitate în calitatea domniei-sale de matematician!) și-a întors, în sfîrșit, ochii către educație. Nu e de ajuns că manualele sînt cum sînt, nu e de ajuns că abia jumătate dintre elevi ajung în ultima clasă de liceu, nu e de ajuns că abia un sfert trec Bac-ul, dl Breaz (o să rîdeți, aici se unește în cuget și simțiri cu dl Funeriu) e decis că lucrurile trebuie să se oprească aici. Omul care nu cunoaște diferența dintre ștachetă și ștafetă nu putea să nu se opună brav și dîrz noțiunii de “analfabet funcțional”. Mai știi? S-o fi simțit omul încolțit și o fi dat perversa ca pe Tîrgu Ocna.

Dar lumea nu se oprește aici. Matematicianul din ministru mai scosese capul pe fereastră și glăsuise din nou. „Dar o mamă singură cu doi copii nu este o familie?”, a fost întrebat domnia-sa. “Nu. A fost o familie, dar s-a întîmplat ceva și nu mai este.” Departe de mine să-l afurisesc pentru prostie. Dimpotrivă, îl cabulipsesc pentru matematică. E clar că ce a fost odată trei nu poate fi doi, nu-i așa? Și așa mai departe: “Pentru mine, ca român, ca și cadru didactic, consider că Mihai Eminescu este cel mai mare poet care l-a dat România”.

Dacă stăm strîmb și judecăm drept, dl ministru nu știe să vorbească, nu știe să citească și nu reușește să comunice nici măcar prin gesturi. Cum am putea interpreta declarația asta înduioșător de stupidă, care denotă analfabetism funcțional? “De-a lungul timpului au fost și momente mai delicate, să nu le spunem dificile sau să nu le spunem neplăcute; (…) anumite minorități au avut de suferit, ceea ce ne face să găsim momente cum este cel de astăzi, prin care readucem în atenția, nu doar a românilor, ci a întregii națiuni române, a întregii Europe, a întregii lumi, faptul că respectăm aceste minorități.”

Hai, nu vă mai mirați. De vină sînt librăriile care încurcă gîndurile oamenilor și le tulbură fengșuiul.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]