De unde vine Soros și încotro se duce

Ai zice că există conspirații pentru toate gusturile și mărimile, dar, ciudat lucru, nu-i așa. Avem conspirații despre Soros, extratereștri, tuneluri secrete din Munții Bucegi și motorul cu apă pe care ni-l țin ascuns marile corporații, dar nimeni nu spune că, de fapt, dacă-ți tai gâtul cu un topor nu pățești nimic. Există conspirații despre cum Pământul e de fapt plat, dar nu și despre cum cazi în picioare dacă te-arunci de pe Intercontinental.

Oamenii rezonabili, atunci când sunt confruntați cu o conspirație absurdă, tind să reacționeze rudimentar. Cum să spui că Pământul e plat? E absurd, avem atâtea dovezi care susțin clar că-i rotund. De ce să crezi în reptilieni care controlează discret lumea? Cum să spui că-n Munții Bucegi e un loc plin de energii pozitive unde omul întinerește?

Conspirațiile-s privite cu un amestec de indignare superioară și amuzament. Pare că cei care le cred sunt niște iresponsabili cărora le-ai dat faptele pe mână și n-au știut ce să facă cu ele. Din tot ce se-ntâmplă azi în lume, cineva a-nțeles doar că Pământul e plat și că asta e principala problemă, că elitele nu recunosc. Omul ăla e, clar, pierdut pentru societate. Singura lui utilitate pare să fie de clovn cu normă întreagă, care nu-și folosește claxonul de clovn doar la circ, ci și în viața de zi cu zi, ca să avertizeze un pieton sau ca să-l someze pe șoferul din față că s-a făcut verde. Mă rog, dar să nu divagăm.

Ce ratează abordările indignate cu privire la conspirații e însă chiar natura adevărului, felul în care el ajunge în mâinile noastre și motivele pentru care noi plecăm urechea ca să vedem cum stă treaba.

Adevărul nu e o oglindă a faptelor, cum ar fi intuitiv să credem. Nu e o poză pe care-o faci naturii ca să vezi cum stau de fapt lucrurile și să arăți și altora ce-ai descoperit. Adevărul e o unealtă. Poate să ia multe forme și e schimbat cu altul atunci când nu mai folosește la nimic. Cunoașterea e o trusă de unelte care ne-a ajutat să construim civilizația în care trăim. S-ar putea să existe niște unelte mai bune, cu care să facem o societate mai prietenoasă și mai confortabilă, iar știința caută să le descopere.

Teoriile conspirației sunt, în schimb, niște unelte care nu ajută, dar nici nu te-ncurcă vizibil, imediat. N-are nici o urmare pentru tine dacă crezi că Pământul e plat. Viața ta de zi cu zi n-o să se schimbe cu nimic, în plan concret. Ideea că Pământul e plat n-o să te deturneze de la nici o activitate fizică, așa cum te împiedică existența gravitației să te arunci de pe bloc.

Singura schimbare pe care-o aduce în viața ta teoria conspirației e-n plan social. Vei avea relații mai strânse cu alți oameni care cred în aceeași conspirație și-o să faci mișto de tocilarii care stau toată ziua cu nasu-n cartea de fizică și susțin varianta oficială expusă acolo. Unii cred în Pământul plat în mod ironic, ca să trolleze, în timp ce alții, mai paranoici, acuză elitele că ascund adevărul. În toate cazurile, conspirațiile au o utilitate socială pentru cei care cred în ele. Îi fac să se simtă parte dintr-un grup și le dau motive să-i privească de sus pe membrii de rând ai societății.

Unele conspirații sunt chestii izolate, niște strigăte de ajutor ale unor inadaptați. Altele, totuși, sunt fenomene sociale mai ample, care unesc mai multe categorii marginalizate într-un mod bolnav de a conceptualiza puterea, mai ales când sunt răspândite în scopuri meschine de politicieni iresponsabili, ca Trump, Orban sau Dragnea. Aici, armele împotriva conspiraționismului nu mai sunt logica, faptele și indignarea. Singura soluție e ca acei marginali să nu se mai simtă lăsați pe dinafară, unde momentan compun tot felul de povești despre ce se-ntâmplă înăuntru.