#noapteacahoții n-a fost bine, că era întuneric, frig și erau eliberați corupții. Din ianuarie 2017 și până în august 2017, însă, deja marile sperietori ale anticorupției au ieșit din închisoare. Voiculescu, spaima democrației, e liber. El era cel pe care-l ura atât de mult lumea în zilele alea reci de început de an. Tot ce făcuse el o viață întreagă și tot ce fac angajații lui de la Antena 3 de când există s-a concentrat, atunci, într-un șuvoi de ură stradală. “Îl vor elibera pe Voiculescu!’, li s-a spus și au crezut. “E un atac la adresa justiției!”, li s-a spus și au repetat. Lupta anticorupție era în pericol, Constituția era în pericol, România însăși o pornise în pași de marșuri rusești pe drumul pierzaniei.
Până la urmă n-a mai fost nici ordonanță, n-a mai fost grațiere, n-a fost dezincriminare.
Și, chiar fără ordonanță, fără grațiere, fără nimic din toate astea, Voiculescu e liber. Și nu e singurul. Pușcăriile umplute cu sârg în anii din urmă s-au golit de vedetele lor incontestabile mai ceva decât Arena Națională atunci când Steaua pierde rușinos. Din miile de dosare instrumentate și anunțate cu fanfară la bilanțurile DNA, multe sunt departe de a fi finalizate și, mai trist, multe s-au întors împotriva procurorilor DNA, dovedindu-se că era făcute pe sau mai degrabă sub genunchi.
Învățând din lecția adoptării de acte fără dezbatere publică și în grabă, guvernul a venit, săptămâna trecută, prin Tudorel Toader, cu niște propuneri de modificare a legilor justiției. Unele privesc procedurile de numire ale procurorilor șefi, altele privesc asumarea răspunderii de către megistrații care comit erori judiciare taxabile la CEDO și nu numai.
Nici așa nu e bine. Modificările au fost expus în miezul zilei, sub reflectoare și sub un soare puternic (bine, poate mai și ploua pe câte undeva prin țară). Oricine, transparent, are posibilitatea să-și dea cu părerea asupra lor. Poate să le aprobe, poate să le conteste, poate face orice vrea. Trăim într-o țară liberă, până la un punct, în care ideile ar trebui să poată fi dezbătute.
De când, însă, strada a căpătat faima de pumn în gură pentru orice putere mai temătoare că scade în sondaje, dezbaterea, de fapt, nu mai poate exista.
Primul lucru pe care-l fac fruntașii propagandei, indiferent de tabăra în care se află, e să demonizeze orice idee. Schimbările la legile justiției sunt, din start, atacuri ale corupților la adresa luptei anticorupție. Ce discuții, ce dezbateri? Pentru simplu fapt că unii și-ar pierde din puteri, e vorba despre un atac, despre distrugerea a tot ce-au făcut bun Macovei și Băsescu, despre…
Partea proastă e că Macovei și Băsescu nu au făcut ceva cu adevărat bun. Ei au concentrat puterea în mâna unor puțini oameni, eliminând filtrele democratice și transformând instalarea în funcție a procurorilor șefi într-un mizerabil joc de putere, un sport individual care nici măcar nu se transmite le televizor, pentru a nu vedea toată lumea faulturile grosolane. Din instrument al justiției, procurorii au devenit instrumente de putere, folosite pe post de pârghii atunci când era de deschis vreo ușă, de crăpat un partid, sau pe post de ciomege, atunci când era de liniștit vreun zurbagiu.
A încerca, azi, să pui numirea procurorilor șefi în mâna mai multor oameni, care eventual chiar au legătură cu ideea de justiție, nu cu jocurile politice, nu are cum să fie un atac la adresa luptei anticorupție. Lupta anticorupție așa cum a fost ea făcută în ultimii ani este cel mai grav și cel mia reușit atac la adresa ideii de anticorupție în sine.
Demonizând orice tentativă de dezbatere, în fapt, se demonetizează ideea însăși de democrație. Atunci când câteva miii de oameni sunt convinși că au dreptate doar pentru că au capacitatea de mobilizare pentru a ieși în piață, votul devine inutil.
În definitiv, atunci când ai învățat, de la protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană, că poți fi mai eficient decât un parlamentar care reprezintă câteva zeci de mii de oameni, ce rost mai are să mergi să votezi? Nu mai bine o spui, în anii electorali, pe aia dreaptă? “Protestează! Votul nu mai contează!”.
