Deși momentan nu face nimeni jihad, America își pregătește poporul de cruciadă

Vești bune de peste Ocean: o nouă inițiativă a administrației Trump dă dreptul bugetarilor federali să-și promoveze în draci religia, pardon de expresie, la locul de muncă. Mai mult, șefii sînt liberi să încerce să-și atragă subordonații înspre propria religie, atîta vreme cît asta nu constituie hărțuire. Hărțuirea fiind o mega-chestie în era deportărilor ilegale și a mușamalizării unui scandal de pedofilie cît Trump Tower.

Practic, măsura toarnă o vadră de mir pe o pantă și așa mult prea alunecoasă pentru libertățile cetățenești. „Dar e vorba despre libertatea religioasă!“ Libertatea religioasă într-un stat laic – SUA nefiind un califat creștin – e dreptul de-a crede ce prostii benigne vrei și se oprește la libertatea celuilalt de-a nu fi bătut la cap pe tema asta. Mai ales – pentru că diavolul stă în detalii – de cineva într-o poziție de autoritate. Sigur, lifta păgînă are dreptul să-i spună trimisului Domnului să-l lase dracului în pace, pentru că asta îl așteaptă dacă refuză să vadă lumina salvării – damnarea veșnică în fundul Iadului unde miroase a fum și pucioasă. Asta spre deosebire de locul de muncă, unde va mirosi doar a tămîie și a bășini de superioritate.

Trebuie să fii extrem de naiv ca să crezi că, într-un asemenea climat pro-religios, un refuz, fie el nemaivăzut de elegant, nu va fi luat personal. Și, dacă ești extrem de naiv, deja faci parte dintr-o religie și, prin urmare, ești obligat moral să-l convertești pe aproapele tău, chiar dacă e un eretic nenorocit și bun de fript pe grătar. Ar trebui pe rug, da’ la americani e mai popular grătarul.

Și mai e ceva. Încercați să vă imaginați cum vor înflori egalitatea, libertatea și fraternitatea într-o societate încurajată să-și poarte crucea cît mai la vedere și, prin urmare, să se separe în cît mai multe Golgote irelevante. Da, irelevante. Societatea americană are probleme reale care urlă după rezolvare de pe vremea Occupy Wall Street. De-atunci și pînă acum a primit gînduri și rugăciuni, urmate de ani corecți politic în care propaganda woke spera să bată toate limitele absurdului. Acum a renunțat la gînduri, a rămas cu rugăciunile. Și, probabil, cît de curînd să va întoarce, mărșăluind cu evlavie, înapoi în Evul Mediu. Probabil că asta e marele regret american, că ei s-au grăbit să înceapă direct cu epoca modernă.

Și românii? Fiți pe pace, românii sînt religioși de Crăciun, cînd mănîncă porc, și de Paște, cînd mănîncă miel. Altfel, sentimentul religios se rezumă la a face primitiv cruce prin fața bisericii și de-a avea încredere într-o instituție care promovează, teoretic, cinstea, deși jilțurile conducerii au văzut cam prea multe cururi de turnători la Securitate. Bine, ar fi și catolicii și greco-catolicii, dar noi știm deja că ei sînt dușmanul. Sau așa a fost învățat autorul acestor rînduri la ora obligatorie de religie. Și, apropo, nu încercați vreodată să vedeți ce progrese fac sectele neoprotestante prin sărăcimea României. S-ar putea să vă ia cu frig. De fapt, pe căldura asta s-ar putea să ajute…