Ce negocieri or fi fost când s-a bătut palma ca șpaga de 22 de milioane de euro de la Otopeni să fie, mai exact, de 22 de milioane și 400.000 de euro! Nu, serios, la 22 de milioane, contractele alea erau date practic de pomană. 22 de milioane chiar nu erau destul, ce naiba, ajungem să ne dăm țeapă în halul ăsta?! Cât e de dat în stânga, în dreapta, pe la partid, pe la partide, la nea Ăla, la nea Ălălalt, păi, practic, omul ăsta care lua șpaga rămânea cu mai nimic, muncea la șpaga asta de pomană. Pentru sufletul lu’ mamaie-sa. Nici chiar așa.
Altfel, cine poate să creadă că aceasta a fost o șpagă punctuală, legată de un individ, de un anumit moment, doar pentru acele contracte de exploatare a spaţiilor comerciale din interiorul Aeroportului „Henri Coandă“ din Otopeni? Numai dacă ești tâmpit crezi asta. Altfel, e limpede pentru oricine care trăiește aici că asta era procedura de când lumea și asta e și azi. Altceva e important: nu ajungi acolo, în vârful aeroportului, dacă nu faci asta și dacă nu împarți, dacă nu hrănești oameni și partide.
Sarumana, cati marafeti sa faci ca sa dai cota 22 de meleoane?