Nu vă lăsați păcăliți de știrile TV: în Grecia nu-i nici o criză. Sau dac-o fi, pe plajele și prin tavernele din Skiathos, nu se vede. Ce se vede, în schimb, sînt avioanele pline cu turiști care stau la coadă să aterizeze pe micuțul aeroport al insulei. Ne-am dori noi criza asta pe Litoral, acolo unde, la cam aceleași prețuri, e stabilitate și liniște.
Comparația cu Litoralul românesc este superfluă. Grecii au trecut de mult de faza – dacă or fi avut-o vreodată – în care directorul de hotel schimbă doar cearșafurile care sărbătoresc majoratul (între ele) și tarifele anului trecut (cu altele mai mari) și au ajuns la servicii de genul închiriere cîini de plimbare, pentru cei cărora le lipsește, în vacanță, promenada cu patrupedul lăsat acasă. Probabil că ar dresa și toate pisicile maidaneze de pe insulă ca turistul să se simtă bine și să revină, împreună cu bănuțul său, și verile viitoare. Aviz amatorilor, adică managerilor din turismul românesc. Nu le-ar strica să plece într-un sejur de luat lecții de la omologii lor greci. Sau măcar să asculte ce spun doi dintre românii care au contact direct cu turistul din Skiathos.
Paul, bucureștean, ghid turistic al agenției Aerotravel, omul care stă acolo întregul sezon și se ocupă de tot ce înseamnă mentenanța turistului. „În prima zi oamenii vin capsați; le ia un timp să iasă din ritmul trepidant cu care sînt obișnuiți și să se relaxeze.” Normal, după ce te-ai dat jos din avion la doar o oră jumate distanță de nebunia din traficul bucureștean, îți trebuie o perioadă de decompresie. „Media de vîrstă a turiștilor români în Skiathos e 35-40 de ani.” Olandezii deschid și închid sezonul; pe 27-28 aprilie vine primul charter, pe 10 octombrie pleacă ultimul. Britanicii au 12 chartere pe săptămînă, nordicii șase, românii și austriecii cîte trei. Nemții? „De cînd cu fricțiunile politice dintre UE și Grecia, nemții au început să evite destinația. În replică, în afișele-reclamă ale bărcuțelor pentru croaziere a apărut: Eleni boat – free of stress zone. For any complains regarding stress, write to Angela Merkel”. Paul a venit prima dată aici în iunie ’90 și s-a îndrăgostit. „Sînt bolnav de Grecia și vreau să-i învăț și pe români s-o iubească; peisajul, oamenii, mîncarea. Grecii se hrănesc sănătos: pește, fructe de mare, grătar, salate, totul gătit în ulei de măsline. Nu trag cu porcul la fiecare fel, ca românii.”
Dacă vine vorba de mîncare, e musai să stăm la masă cu Maria, clujeanca proprietară a tavernei Crazy Spoon din port. Plecată din țară în 1996, în Germania, s-a căsătorit acolo cu un grec și apoi s-au mutat în Skiathos. A lucrat la taverna asta timp de opt ani și, în 2012, au cumpărat-o. „Ca patron de afacere în turism trebuie să te implici direct: noi toți muncim la tavernă, și eu, și soțul, și băiatul nostru, în vacanțe.” Doamna Maria e un fel de jolly joker: completează formația oriunde e nevoie de ea. Servește clienți, gătește, spală vase. „În România nu se știe face turism.” Nu înțelege, de exemplu, turismul de all-inclusive de la bulgari sau turci, pentru românii care sînt închiși într-un resort, mănîncă non-stop și se întorc acasă fascinați de ce concediu au avut. Niște ferme de îngrășat turiști, practic. All-inclusive-ul e foarte rar în Skiathos, pentru că turistul are multe locuri de văzut. Și de experimentat culinar. „Cel mai greu e să muncești cu oamenii; și, mai ales, să le dai să mănînce și să fie și mulțumiți.” Își întreabă întotdeauna clientul dacă i-a plăcut și, în caz că răspunde cu jumătate de gură, îi aduce ceva din partea casei, să plece mulțumit. Românii sînt cei mai fideli clienți ai tavernei: „Mă bucur cînd îmi trec pragul și am ocazia să mai vorbesc și eu românește; îi și ajut, cînd au nevoie”. S-ar mai întoarce în România? „Aș vrea să pot sta vara aici și iarna în țară. Sînt ardeleancă patrioată, inima mea e acolo. Cînd spun acasă, nu mă gîndesc la Grecia.”
Pe final, revenind la Litoralul românesc, soluția unui manager de hotel din Skopelos, cu care am stat de vorbă între două telefoane de rezolvat chestii (ale lui) și două pahare de vin (ale mele). Întrebat ce crede că-i de făcut cu hotelurile comuniste din Neptun sau Saturn, răspunsul a fost scurt: ar trebui aruncate în aer și construit totul de la zero.
Nu am gasit aproape nimic interesant in mancarea greceasca. Singurele lucruri la care se pricep sunt leandrii care cresc liberi pe marginea drumului si relieful dat de natura. Tavernele au mancare scumpa si proasta (de altfel, nu as putea sa includ bucatarii greci in lista cu bucatari renumiti. Un tsatsiki, o musaca si niste frigarui nu te fac bucatar), servirea imi aduce aminte de romania anilor 94-95, preturile sunt mari iar muzica lalaita greceasca te termina psihic dupa 3-4 zile. Stau bine la capitolul verdeata si liniste. De fiecare data cand m-am intors din Grecia am reapreciat restaurantele romanesti.
Totusi, de ce ma intorc in Grecia? Pentru ca reusesc sa ma detasez de nebunia Bucurestiului, pentru ca poti circula linistit pe insula, pentru ca gasesti de fiecare data locuri noi de vizitat, pentru ca la hotel nu te deranjeaza ceilalti turisti, pentru ca ajung usor pe insule si … cam atat. Fara sa fiu rautacios repet: in cazul in care sunteti obisnuiti cu mancare gustoasa si servire si restaurante ireprosabile atunci alegeti alta destinatie sau plecati setati ca nu veti avea parte de ele. Altfel… mergeti cu incredere; nu e criza pe insule si va veti intoarce in zen. Iar daca vreti o mancare ok rugati ospatarul sa spuna mai departe la bucatarie ca ati vrea sa nu ii faca nimic la peste: doar dat cu sare si fript. Va puneti voi lamaie si alte chestii daca vreti 🙂
@Bogdan: niste nasparlii grecii astia. deabia stept sa ma duc la ultra-mega-super-all inclusive la bulgari sau la turci. acolo mancare buna si muuuuuultaaaa. ca doar se stie ca romanul se duce in concediu ca sa manance si sa bea ca fratele lui porcul. te mai uiti acuma ca la ei chiar ai ce sa vizitezi? mancarea conteaza.