După ce, mai bine de zece ani, cîinele meu a produs electricitate în cartier, fiindcă pisicilor li se ridica părul pe spinare şi pîlpîiau ca felinarele prin copaci la o simplă mîrîitură, zilele trecute, cînd în locul leopardului de odinioară trăgeam de lesă un soi de palton ponosit şi reumatic, observai că mîţele s-au deconectat de la reţeaua naţională şi că pe sub maşinile din parcare motanii fumau chiştoace, jucau şeptic şi scuipau pe sub mustăţi înspre fosta glorie canină.
Fugărit de Victor Ponta prin galeriile minelor de aur de la Roşia Montana, Traian Băsescu trăieşte coşmarul cîinelui bătrîn hărţuit de un pisoi ce presimte că se apropie săptămîna brînzei socialiste.
Baricadat la Cotroceni, cu neuronii în piuneze şi cu instinctul de conservare căzut în borcanul cu spirt, preşedintele României, care altădată, cînd era prins cu mîţa-n sac, intra în direct pe canalele televizorului să ciupească ştiristele de obraz şi să dea cu mucii în fasolea vreunei dezbateri politice, tace în păpuşoi, uimit că nu mai provoacă paralizie în lumea felinelor.
Şi fiindcă o biată jigodie, care nici nu mai latră, nici nu mai muşcă poate fi uşor confundată cu un palton abandonat, rămîne să vedem cine mai are chef să-l poarte pe Băsescu în spinare de-acu’ încolo.
