După ce a căzut Zidul Berlinului Și Uniunea Sovietică a dispărut, Francis Fukuyama a avut o revelație. Că odată cu democrația liberală, a venit sfîrșitul Istoriei, visul de aur al omenirii. Pentru bărbosul Karl Marx, marele vis al omenirii era comunismul, care urma să vină negreșit, dar numai după ce condițiile aveau să fie coapte, în vreme ce discipolul său rus, V.I.Lenin, a anunțat cîteva decenii mai tîrziu că sus-pomenitul vis se întrupase în Uniunea Sovietică, de unde urma să se întindă pe tot globul. Spre deosebire de cei trei, pentru care istoria ar avea o desfășurare liniară, Gideon Rachman e de părere că Istoria evoluează în cicluri de aproximativ treizeci de ani. Acum, spune editorialistul de la Financial Times, ne-am afla Epoca liderului cumînăde fier.
Pe ce se bizuieRachmancînd zice asta? Pe calcule empirice: numără liderii ăștia și,în 2021, trage concluzia că a sosit vremea lor. În Rusia– Putin, în China–XiJinping, în India–NarendraModi, în Turcia– Recep TayyipErdogan, în Ungaria– Orbán Viktor, în Polonia–JaroslawKaczynski, în Marea Britanie– Boris Johnson. Peste Ocean, Donald Trump în Statele Unite, JairBolsonaro în Brazilia– și lista cu lideri autoritari e mai lungă, îngrijorător de lungă și nici măcar nu e completă. Sînt doar pomeniți Lukașenko, dictatorul din Belarus, și Kim Jong-un, stăpînul absolut al Coreei de Nord, sau criminalul medic oftalmolog sirian, Bashar al-Assad.
E adevărat că Bolsonaro a pierdut alegerile în Brazilia și că, în State, Trump a rămas mofluz și el, dar, constată Rachman, amîndoi au lăsat șleauri adînci în țările lor, iar Trump dă semne că vrea să se întoarcă la Casa Albă. Ceea ce e însă și mai de speriat e că cea mai mare parte dintre băieții de mînă forte au ajuns la putere după alegeri libere, nu în urma vreunor lovituri de stat. Adică lumea îi vrea și, chiar dacă au dat cu bîta în baltă după ce s-au văzut în fruntea bucatelor, liderii de mînă forte continuă să-și fascineze alegătorii. În China, cu partidul unic în spate, XiJinping a luat-o pe urmele lui Mao, într-o dictatură tot mai apăsătoare, care mai dă naștere la răzmerițe locale, Xi însă a descoperit secretele butonului naționalismului, cu care îi ține pe chinezi sub control, mai abitir chiar decît Mao cu cărticica lui roșie.
Autorul i-a cunoscut personal pe cei mai mulți dintre protagoniștii cărții sale, pe unii de pe vremea cînd mai lucra la The Economist. Cîțiva au izbutit să-l păcălească. Bine educați, pacifiști, jurînd pe democrația liberală ca peBiblie, pe Coran sau pe învățăturile lui Buddha, aproape toți păreau la început niște tipi care-i dădeau dreptate lui Fukuyama că venise sfîrșitul Istoriei. Consolarea lui Rachman e că toate aceste pramatii prefăcute i-au dus de nas pe mulți alții, inclusiv pe șefi de stat importanți, care au căzut în admirația lor. Unii din „naivitate occidentală“, alții din calcule politice. Un caz special e indianul NarendraModi, pe care politicienii britanici îl țin și acum în brațe, făcîndu-se că nu văd zecile de mii (milioane?) de crime comise din ordinul lui, în contulcredinței, în India. Modi se bucură de trecere la Londra și a început să fie luat în calcul și la Washington, deși încă n-are voie să calce în Statele Unite, pentru a contrabalansa influența Chinei în zonă. Asta deși Modi cumpără din gros petrol de la ruși și nu pare deranjat de invazia lui Putin în Ucraina, încît Putin îl declară „marele prieten al Rusiei“.
Deși susține fără rezerve democrația liberală, Rachman îi observă criza și slăbiciunile și se întreabă pe bună dreptate dacă „cel mai puternic om din lume“, Joe Biden, va fi în stare să-l mai învingă o dată pe Trump și să facă față puterii economice și militare în creștere a Chinei. În 2021, cînd a apărut această carte, puțini și-ar fi închipuit că Putin va invada Ucraina. Un an mai tîrziu, Rachman s-a numărat printre cei și mai puțini pentru care „operațiunea specială“ a lui Putin avea o logică.Logica dictatorului care visa de mult timp la refacerea granițelor Uniunii Sovietice.
Gideon Rachman, Epoca liderului cu mînăde fier. Cultul conducătorului și amenințarea la adresa democrației, traducere de Dan Bălănescu, Editura Polirom, 2023.
