Dilema lui Bolojan

Victoria lui Ciucu la Primăria Capitalei i-ar fi adus o liniște suplimentară în partid și în coaliție lui Bolojan. E adevărat, poziția lui pare mai stabilă după scorul obținut la parțiale, însă în realitate tot ce a câștigat Bolojan e niște timp. Taberele din interiorul partidului nu și-au schimbat componența și nici capacitatea de a prelua frâiele partidului. Adevărata oportunitate i se prezintă lui Bolojan sub forma protestelor și a scandalului public ce macină Justiția. Mai exact, Predoiu e unul dintre capetele pe care strada le vrea tăiate. Însă Predoiu este, în interiorul PNL, calul pe care gruparea Eduard Hellvig – Hubert Thuma a pariat, așezându-i pe tavă vreo unsprezece organizații cu putere. Pe lângă Predoiu, a doua opțiune care se conturează în partid, mai departe de susținătorii lui Bolojan, respectiv varianta Alexandru Nazare, pare mai degrabă un pistol cu apă.

Ceea ce pare, la o primă vedere, încă o oportunitate pentru Bolojan este, în fapt, o mare dilemă. Și asta pentru că una e să îți întărești poziția internă printr-o victorie, cum s-a întâmplat în cazul Ciucu – Primăria Generală, și o cu totul alta să decapitezi un adversar, lider vechi din partid, sub presiunea publicului. Cutumele partidului spun că un lider eficient e unul care-și apără membrii nu doar în fața adversarilor, ci și a presiunii publice. Niște proteste de stradă, mai ales că astea nu au amploarea unei mase critice, capabilă să dărâme orice orânduire, nu sunt motive suficiente în logica de partid. O eventuală execuție a lui Predoiu în interiorul PNL ar da un semnal nepotrivit, să-i zicem, tuturor liderilor din teritoriu, în sensul că orice investigație jurnalistică și câteva mii de oameni în stradă le pot aduce sfârșitul și că liderul lor se va putea debarasa și de ei. Ar mai putea fi Bolojan, în condițiile astea, președintele de partid de care au nevoie șefii și șefuleții din teritoriu? Pe de altă parte, să nu dea curs străzii l-ar lăsa pe Bolojan fără aura cu care a venit la București, fără tichia de mărgăritar care l-a transformat în model și speranță. Pe cine va alege, așadar, stimabilul domn Bolojan, partidul sau piața?