Nici n-a ieșit bine din pușcăria unde șezu și plînse, ca la apa Vavilonului, că lui Copos i-a revenit tupeul de pe vremuri. Vrea să-i dea în judecată pe cei care-l acuză de plagiat. Are, pentru asta, două argumente. 1) O carte care n-a fost publicată nu poate fi plagiată! 2) „Dacă raportul de plagiat este un raport corect, sub 3%, sub 4%, atunci înseamnă că voi m-ați calomniat pe nedrept.” Cum o fi calomnia pe drept știe doar scriitorul G. Copos, fost ministru al Turismului și vicepremier pe vremea lui Tăriceanu.
Printre cele cinci cărți apărute pe numele lui cît a stat în pușcărie e și una despre alianțele matrimoniale ale principilor din Țările Române. Titlul și diverse părți ale cărții lui Copos seamănă ceva de speriat cu titlul și felurite părți dintr-o lucrare de masterat a jurnalistului Cătălin Parfene. Îndrumătorul masterandului, profesorul Stelian Brezeanu, e, ce să vezi, referentul științific și prefațatorul cărții lui Copos. Distinsul referent, actualmente pensionar, susține că G. Copos nu e plagiator, ca Victor Ponta, ci un onest truditor pe ogorul medievismului.
Or, dacă fostul patron al Rapidului s-a adîncit pe cont propriu în studii medievale cît a stat în pușcărie, de ce a sărit să se apere avocățește că o carte nepublicată nu poate fi plagiată? Aici Copos are dreptate: un manuscris nepublicat poate fi furat în liniște. Dar o lucrare de masterat e un document academic, amănunt care-i scapă ex-fabricantului de cozonaci cu rahat și cofeturi. Totuși, ca să fie sigur că se acoperă, Copos a dat-o pe procente: ce e sub 3-4% nu se pune ca plagiat! Cum ar veni, ceva-ceva ar putea să fie, dar nu cît să-l trimită în penal.
Ca să fie sigur că nu-și bagă nimeni nasul în opul lui, Copos a cumpărat tot tirajul, la fel cum a procedat și cu celelalte patru cărți apărute sub semnătura lui, cît a stat la zdup. Ce-o fi în celelalte nu se știe, însă cu alianțele astea matrimoniale fostul deținut poate s-o încurce. Că nu e numai el de vină, ci și referentul său științific, asta e altă treabă, dar la fel de puturoasă.
Căci dacă, să zicem, Copos va recunoaște că referentul e cel care i-a scris cartea, s-ar putea trezi acuzat de fals și uz de fals, iar îndrumătorul lui academic de complicitate. Caz în care Copos s-ar putea întoarce la mititica. Iar dacă se dovedește că a plagiat, fostul vicepremier ar putea avea aceeași soartă. Asta fără să mai luăm în calcul că afacerea “Loteria” l-ar putea trimite și ea acolo de unde a scăpat, să mai semneze niște cărți științifice.
