Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Din ciclul “Brânza-i brânză, oaia e pe bani”: Arca lui Daea

Zoom Din ciclul “Brânza-i brânză, oaia e pe bani”: Arca lui Daea

Chiar dacă s-a născut creștin, poporul român se află sub semnul propriei Sfinte Treimi – a codrului frățesc, a Mioriței și a Meșterului Manole. Dacă din prima treime nu a mai rămas mare lucru astăzi, fiind trecută prin secure și drujbă, celelalte două  – jalea fratricidului carpatin și repetabilă oroare a zidirii iubirii într-o ctitorie care se năruie cu încăpățânare – sunt mai proaspete ca oricând. Mă opresc în ciobănie, pentru că asta ne-a dat fibra de mămăligari cu bulz uscat la colțurile gurii, fără de care nu am fi putut pleca în lungă bejenie românească a transhumanței. Cu un preludiu în tăria munților și în branca urșilor loviți de mașini și locomotive, transhumanța nu e transhumanță fără finalizare. Ea se săvârșește în sărătura Mării Negre și în cala unui vapor arăbesc, ostoit și plăpând ca o Dacie de pietar, berlină înhumată la REMAT, fie-i rugina ușoară. Acolo, în port, Miorița noastră află că pe lângă baciul ungurean, cel vrâncean și cel muntean, mai e și un baci saharian. Pre numele lui Jihad.

Stâna lui Jihad plutește, strâmb, ca o cafenea în pantă, vorba lui Mircea Florian, asteaptand la Midia, în rada portului. Acesta este Queen Hind, vaporul transhumanței, unde 14.600 de mioare tinere trebuie să încapă în 5000 metri pătrați. Adică mai puțin de jumătate de metru pătrat pentru fiecare oaie. Venirea turmelor la dană seamănă mai mult cu o zoomahie, animalele obosite, lovite, flămânde și însetate, după un transport interminabil și teluric prin lipsa de infrastructură românească, sunt date jos din camioane și îmbarcate cu îmbrânceli și suduieli. Nu se aude “Shnell! Shnell!”, sunt doar urlete dezarticulate și fluierături ale unor ciobani din port. Unele mioare și berbecuți au deja picioare rupte, dar asta nu este un motiv să nu urce pe vapor. Chiar dacă a fost vândută arabilor cu prețul a trei găini mai grase și un cocoș de curte, mioara beteagă contează la număr.  Asta este și motivul pentru care puntea murdară a vaporului Queen Hind este deja mânjită cu sângele oaselor rupte.

Când ultimul berbecuț este îmbrâncit pe vaporul lui Jihad prin burnița rece a nopții Midiei, animalele sunt atât de înghesuite încât și dacă ar muri, ar muri în picioare. Când valurile înclină vasul, oile alunecă la unison pe clisa de noroi, urină, sânge și căcăreze care acoperă puntea. Pe margini, oile strivite au plecat deja înapoi la pajiștile carpatine cu miros de cetină, val după val, durere după durere. Vasul se înclină puternic, apa năvălește pe punte, mii de oi țipă, se îneacă în apă rece și sărată, altele rămân peste maldărul de cadavre blocate ore întregi, ude și înfrigurate, așteptând în van să le vină baciul ungurean, cel vrâncean sau cel ungurean să le scape din urgie. Multe mor cu făgăduința stearpă a lătrăturilor maidanezilor aduse de vânt din port, palide fantome ale ciobanestilor mioritici, semn mincinos că ciobanii salvatori ar fi prin preajmă. Puțin peste două sute de oi sunt salvate din potop abia după mai bine de două zile de agonie nu de baci, ci de inimoșii voluntari de la ARCA. Alte zeci de oi rămân însă să moară încet și neștiute în vapor,  strivite de munți de pastramă rece, cu miros de blană udă, sare de mare și alge.

Arhitectul acestui monument al suferinței Mioriței este Petre Daea, el este cel care a susținut acest mod de a valorifica oia românească, oaie pe care o dorea simbol național. “Oaia este o statuie vie” spunea Daea, însă această aplecare poetică a fostului ministru al agriculturii este contrazisă de realitatea celor 14.600 de statui moarte, înecate, zidite de el în ctitoria zootehniei din România, asemenea unui Meșter Manole modern. În vara acestui an, în iulie, un alt transport cu 70.000 de oi, suite pe un vapor cu destinația Golful Persic, a stârnit indignarea publicului. În condițiile unei perioade toride, când vaporul era un adevărat cuptor, oile lui Daea aveau de înfruntat în condiții barbare – fără apă, fără mâncare și fără asistență veterinară  – suferința unui lung drum pe mare. Cu această ocazie Asociația Animals Internațional și-au declarat intenția de a da în judecată Guvernul României pentru “tortură planificată împotriva animalelor”. Nici măcar intervenția comisarului european Wytenis Adriukaitis, care i-a cerut lui Petre Daea să stopeze acest gen de export, nu a avut rezultat. Așa se face că magazinul cu brânză de oaie românească, înființat cu fast de Meșterul Daea la București, are astăzi galantarele goale, asta probabil pentru că se stă mai binâ la cașcaval dacă este vinduta suferința Mioriței în viu la arabi, decât sub formă de telemea acasă.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale