Din iataganul de șaormar nu iese sabie de general

Dacă rușii care vor să scape de Putin au ajuns să-și pună nădejdea în de-alde Prigojin, fostul șaormar care face comerț cu moartea, Rusia stă mai nasol ca niciodată. Dar dacă Prigojin a izbutit să-l sperie pe Putin cu marșul wagneriștilor lui spre Moscova, ăsta e un semn că tronul țarului roșu a început să se clatine. Nu prea tare, dar suficient de mult încît și altora, din armata regulată, nu mercenari, să le vină idei. Putin, care pînă sîmbătă, 24 iunie, părea și era stăpînul absolut al tuturor butoanelor Rusiei, a descoperit transpirat că motorul pus la cale de el a început să dea rateuri.

Prigojin, trăgînd nădejdea că i se vor alătura toți nemulțumiții din armată că războiul din Ucraina merge prost spre ridicol, a constatat din buncăr că și-a făcut socotelile aiurea și că generalii nu se iau după el. Căci dacă dintr-o sabie de general se poate rostui un iatagan de tăiat kebabul, din arma albă a șaormarului nu se poate face o sabie de general. Iar dacă acest produs chelios al corupției putiniste a ajuns să se recomande drept luptător cu corupția și cu mafiotismul birocratic de la Kremlin, asta o fi fost prea de tot, chiar și în Rusia, țara în care bandiții sînt luați drept cavaleri ai dreptății. De la Berlin, însă, Mihail Hodorkovski și-a pus speranțele în răscoala lui Prigojin, închipuindu-și că istericul șaormar s-a metamorfozat în strategul prăbușirii lui Putin. Asta spune multe și despre gîndirea strategică a lui Hodorkovski, care face planuri la plesneală, ca pe vremea cînd a fost parte la prăduirea economiei rusești sub numele de privatizare.

Fostului președinte miliardar al Iukos nu i s-a limpezit mintea în pușcărie, ori poate că-l orbește ura pe care i-o poartă și azi lui Putin, cel care l-a băgat la pușcărie. Hodorkovski a vrut să se facă frate cu dracul pînă trece puntea, fără să evalueze cîte parale face acest diavol chelbos. Or, fosta slugă a lui Putin nu e decît un maimuțoi dresat de serviciile secrete rusești care, ajuns de capul lui, s-a împiedicat în mijlocul drumului, fiindcă – chipurile! – nu vrea să verse sînge rusesc, cînd el ar fi în stare să-și omoare și genitorii dacă ar avea ceva de cîștigat dintr-o asemenea operațiune specială. Așa că, vreo jumătate de zi, Prigojin s-a visat dictatorul salvator al Rusiei, ceea ce înseamnă că voia să-i vină de hac lui Putin.

Că Prigojin e un prost ușor de îmbrobodit stă dovadă faptul că a avut încredere în promisiunile lui Putin, care mai întîi l-a pus sub acuzare, apoi l-a scos și l-a asigurat că n-are de gînd să-i facă de petrecanie. Ba mai mult, s-a lăsat prostit și de Lukașenko, altă slugă, care l-a invitat în Belarus. Cu un dram de minte în plus, Prigojin și-ar fi dat seama că Putin i-o coace și că Lukașenko l-a chemat la odihnă în Belarus ca să-l trimită apoi pachet lui Putin, ca la noi, pe vremuri, cînd după Revoluția din Ungaria, Ghiță Dej l-a momit pe Imre Nagy în România, promițîndu-i azil politic, apoi l-a dat pe mîna rușilor care l-au executat. Așa că zilele lui Prigojin sînt numărate. Singura lui șansă de a scăpa cu viață ar fi să se predea Tribunalului Internațional pentru Crime de Război și să-și petreacă restul zilelor într-o pușcărie de maximă securitate. Altfel, chiar dacă Putin își rupe gîtul, serviciile secrete ale rușilor nu-l vor scoate pe șaormar de pe lista neagră și-i vor aplica metoda „Accidentul“, ca să nu-și dea complicii pe goarnă.