Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dinastiile trentenarului (II)

Zoom Dinastiile trentenarului (II)

În decembrie 1989, pe data de 25, a avut loc ceea ce unii au numit “procesul” familiei Ceaușescu. S-a aflat atunci, din gura procurorilor care au rostit actul de acuzare, că Nicolae și Elena Ceaușescu ar fi avut ascunși peste un miliard de dolari în conturi din străinătate. Desigur, procesul celor doi a durat doar câteva ore și s-a soldat cu condamnarea lor la moarte, dusă la executare rapid. Procesul a început la ora 13,20, sentința a fost pronunțată la 14,45, iar execuția a avut loc pe la 14,50. N-a fost timp nici de ordonanțe de urgență, nici de sesizarea CCR (inexistentă, de altfel, la momentul ăla) și nici de alte chițibușăreli avocățești atât de la modă ulterior. N-a fost timp nici măcar pentru dovedirea acuzațiilor. Așa se face că s-a vorbit și încă se mai vorbește despre conturile lui Ceaușescu.

Realitatea, însă, ne spune că este foarte probabil ca familia Ceaușescu să nu fi avut conturi proprii în bănci din străinătate. Securitatea, însă, a avut. Atât conturi proprii, cât și conturi mascate sub diverse identități sau puse în cârca unor firme aparent străine, dar care fuseseră înființate de către serviciile de informații românești. Unele pentru a acoperi acțiuni de spionaj, altele în efortul continuu al statului român de a procura valută pentru a acoperi nevoile mai mult sau mai puțin oneroase ale României comuniste.

Securitatea, înainte de 1989, a înființat firme de comerț exterior având drept acționari persoane-paravan din diverse țări ale lumii. A înființat bănci, a controlat milionari creați chiar de ea. Era păcat ca toată această rețea să se piardă, era păcat ca banii respectivi să se întoarcă, totuși, la statul român. Mai ales că statul, oficial, nu știa mai nimic despre banii cu pricina, fiind vorba despre acțiuni sub acoperire ale Securității.

Una dintre firmele care intermediau pentru România, înainte și după 1989 (o perioadă), exportul de ciment și alumină a fost Crescent, firmă pe care proprietarul său, Fouad Sanbar, i-a lăsat-o moștenire lui Dan Voiculescu. Chiar dacă Fouad Sanbar avea rude, inclusiv copii, el a ales ca firma să fie moștenită de către Dan Voiculescu, pe perioada vieții sale, urmând ca abia după aceea firma să ajungă în proprietatea urmașilor lui Sanbar. Crescent a fost, astfel, baza averii fabuloase a lui Dan Vocilescu, cel care, la începutul anilor ’90 ai secolului XX, înființa firme cu capitaluri sociale de peste 100 de milioane de dolari, deși, conform propriilor declarații, pornise în capitalismul post-1989 doar cu 30.000 de dolari.

Despre Dan Voiculescu s-a bănuit multă vreme că ar fi fost ofițer al Securității, ramura externă. Surpriza a venit târziu, din partea CNSAS, care a dezvăluit că Dan Voiculescu a fost, de fapt, cel puțin până în 1973, un simplu turnător, inițial sub numele conspirativ de Mircea, ulterior sub cel de Felix. Dan Voiculescu și-a turnat la Securitate colegi și, mult mai jegos, rude.

Ani întregi după 1989, Dan Voiculescu a continuat să controleze exporturile României cu anumite produse. În paralel, a înființat prima televiziune privată de succes, care s-a extins, încet-încet, la dimensiunile unui trust de presă. Astăzi, televiziunile sale luptă cu noua Securitate cu ranchiuna celor care, din diverse motive, n-au mai prins un loc la masa aia bună, a privilegiaților. Copiii lui Dan Voiculescu par, deocamdată, ieșiți din joc. Dar va veni, cândva, vremea nepoților. De ce să limităm influența Securității doar la una sau două generații?

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Bun, bun. Rămâne întrebarea: cum de nu a fost niciodată dovedit ca securist? Informator e ceva banal, mai ales dacă îți puneau securiștii o hârtie în față pe care sa scrii ce știi ca să obții un post, apartament, orice.

  2. #2

    Articolul este o adevarat chifla, insailta din presupuneri si tot felul de pareri care se vehiculeaza de ani de zile dar care nu au la baza nici o dovada. Bun, omul a turnat la Secu’ colegi si rude (depinde si ce fel de rude ai) dar asta nu inseamna ca a fost securist. Desigur nu inseamna nici ca nu a fost dar m-am saturat de etichete puse fara dovezi. De la PAH ma astept intotdeauna la articole bazate pe lucruri palpabile, serioase, dovedite, argumentate si nu pe “balarii”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
  • Un președinte de clasa a treia

    23 aprilie 2019

    Două premii ca două palme transoceanice s-au abătut zilele trecute asupra obrajilor lui Iulius Filip, aflat în agonie într-un spital din Statele Unite. Aidoma hoțului cinstit care, după ce vinde […]

  • Patimile după DNA

    23 aprilie 2019

    2.807 magistrați, adică 1.962 de judecători și 845 de procurori, au avut sau au dosare la DNA. Dintr-un total de cam 6.900 de magistrați, instalați în instanțele și parchetele României, […]

  • Anticomunismul și antisecurismul

    23 aprilie 2019

    Augustin Lazăr era anticomunist printr-o stranie contaminare. A fost iradiat cu anticomunism. Pentru că Augustin Lazăr lupta cu Dragnea-PSD, și se știe foarte bine că Dragnea-PSD e comunism – Ciuma […]

  • Sărutul dat leprosului

    16 aprilie 2019

    Cînd comuniștii au descoperit în arhivele Siguranței burgheze că eroul atîrnat pe sfîrcul sirenei de la Atelierele Grivița era un jalnic informator răsărit din flegmele clasei muncitoare ca Afrodita din […]

  • Dacă Lazăr nu e, nimic nu e

    16 aprilie 2019

    Augustin Lazăr cară în spinare ranița securiștilor, aia de care Turcescu pretindea că se lepădase, și în care zac, împachetate în polietilenă, duhorile unei tinereți dedicate carierei. Dar, cîtă vreme […]

romania100