Doamna de Fier, sau cum să bați refugiatul cât e cald

În ultima vreme a început să se încingă tărâța în refugiații doamnei Merkel. În multe orașe din Germania, acolo unde sunt tabere care adăpostesc noii veniți din tot felul de teatre de război, au început cafteli generale. Sunniții le sparg dinții la șiiți, șiiții le rup ficatul la kurzi, tunisienii violează tinerele din Irak și rebelii sirieni le taie fața jihadistilor rași, tunși și frezați, să pară băieți cuminți. În acest haos, pe care nici Wermacht-ul nu l-ar mai putea controla, albanezii ciordesc telefoanele celulare ale bosniacilor care se dau sirieni, afganii dau cu briceagul în alauiți, iar bangladeshienii le bagă capete în gură la polițiști. Și dacă va continua așa treaba, nu este exagerat să credem că, indiferent cât de mare va fi ajutorul social, vor fi noi valuri de refugiați care fug din taberele de refugiați, unde va fi mai nașpa decât la califatul de la ei de acasă, populat cu bărboși schizofrenici și cu admiratorii lor psihopați. Lucrurile sunt grave pentru că marea majoritate a celor ajunși în taberele de refugiați sunt băieți în toată puterea, numai fibră, care au sosit plini de speranțe în Germania, după ce au aflat că este o țară cu natalitatea în cădere liberă, plină de blonde doritoare și de bărbați blegiți de la prea multă bere. E la mintea cocoșului că, dacă ai pus bruneții ăștia focoși împreună în același dormitor cu paturi suprapuse, iese deranj mare. Ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc aici, haideți să ne închipuim că galeriile de la Dinamo, Rapid, Craiova, Steaua și CFR pleacă în pribegie, sătule de dezastrul din fotbalul românesc. Refugiații microbiști se îndreaptă spre Bundesliga, acolo unde există speranța unei vieți mai frumoase, unde poți să vezi și ceva fotbal, nu doar știri sportive cu Prodanca, Reghe și Rădoi. Chiar dacă nemții îi primesc cu brațele deschise, ultrașii noștri sunt cam șifonați de jandarmii unguri, care nu au uitat de acel 4 la 0 de la București și le-au dat pulane pe spate ghinioniștilor care s-au aflat în calea ordinii. Ca să nu o mai lungim, după un marș de-a dreptul epic peste câmpurile Schengen-ului, ultrașii noștri intră în taberele de refugiați ale Bundesligăi ca în grădinile Edenului, acolo unde – după un duș fierbinte, o mâncare bună și o bere bavareză – steroizii le curg din nas ca pe vremea cuplajelor de pe stadionul Național. De aici până la încăierarea generală nu este decât un pas. Cum nu e ceva ieșit din comun ca un rapidist să ia grupa sanguină a stelistului și dinamovistul să-și bage bocancii în mecla ceferistului, măcelul e gata. Înțelegeți de ce ideea de a-i pune pe toți sub același acoperiș este ori o idee proastă, ori un plan subversiv de a selecta pe cale naturală genele cele mai puternice din valul de refugiați.