După o noapte chinuitoare în care mi-am dorit de cel puțin trei ori să-mi scot singur amigdalele cu o lingură ruginită, am fost în sfîrșit la doctor. Doctorul meu are o plasmă nesimțită în sala de așteptare, pentru că așa sînt medicii la privat, au plasme nesimțite. Ei bine, pe plasma respectivă rula cu foarte multă nonșalanță un film despre o epidemie ucigașă care rădea jumătate din populația Pămîntului. Cînd am ajuns eu, virusul de-abia începea să se manifeste, ascuns cu iscusință sub forma unei banale răceli, cu dureri de gît, muci și tuse.
Nu știu cum se chema filmul, dar sigur e în Top 5 cele mai potrivite filme de văzut într-un spital, imediat după ăla cu operația care nu reușește, ăla cu dentistul care te adoarme și-ți bagă chestii în fund și, desigur, preferatul meu, ăla cu hoțul de organe deghizat în pacient.
